„Fratele cel mare” al primarului Fritz este și el certat cu legea?

Primăria Timișoara va cumpăra zece camere de supraveghere pentru a-i prinde pe cei care aruncă gunoiul la colț de stradă, formând astfel rampe clandestine. O sută bucăți dacă am avea din astfel de camere nu ar fi de ajuns la câți nesimțiți avem în acest oraș, treabă care ar trebui să ne dea de gândit când ne mai lovim cu cărămida în piept. Dar dacă am avea trei sute de camere pentru filmat needucați din ăștia vor veni alții cu pretenția că sunt prea educați să conteste acest sistem „Big Brother” cu care autoritatea ne va verifica dusul gunoiului. Adică dictatura digitală.

Dacă cineva de la primărie ar vrea să mă vadă plimbându-mă pe stradă, n-are decât. Dar sunt sigur că nu vrea nimeni așa ceva. De ce ar vrea? Dar dacă sunt și din aceia cu mersul mai frumos care se tem că vor fi vizionați pe micile ecrane de viceprimarul Lațcău, atunci să pună dumnealor mâna să-i educe pe cei care forțează mâna autorităților să monteze astfel de echipamente de urmărire. Pentru că pentru mulți dintre noi viața nu mai are răbdare până ce școala va reuși educarea loazelor. Și nu mă refer numai la cei care aruncă gunoaie, ci și la infracțiuni grele, violuri, tâlhării, delicte la volan etc.

N-am bani și timp pentru așa ceva, dar dacă aș avea m-ar fi frământat ideea să contest în instanță orice dovadă culeasă de aparatură tehnică. Din pur interes jurnalistic, să văd până unde merge absurdul. Unii fac așa ceva cu o mare voluptate și în spețe ce-I interesează direct. Nici nu mai contează mortul sau sângele de jos, beția la volan, ci doar dacă tehnologia a fost aprobată de un verificator care – cine știe? – pune ștampila fără să se uite la aparat. Am trăit situații la furturi cu sume mari când agentul de poliție mi-a cerut imagini video de la camere din zonă, menționând însă că totul este o deșertăciune. Căci dacă nu e aia, nu e aialaltă, metrologia și tot nu rezistă în instanță.

Când Uniunea Europeană a introdus chestia asta pudică cu datele personale, mă gândesc că decidenții au văzut prea multe filme SF cu oameni liniștiți, care-și văd de treabă. Poate la ei nu e chiar atât de SF, dar să introduci așa ceva în România e comedie de-a dreptul. Povestea cineva la radio cum locatarii unei scări de bloc au fost amendați că administratorul a pus pe grupul de Whatsapp imagini cu un vecin al lor aruncând gunoiul pe scară. E, toți au pierdut în instanță când tupeistul i-a dat în judecată pe chestiuni de GDPR.

Precum tupeistul din relatarea de mai sus avem și noi polițiștii noștri din povestea cu camerele de supraveghere ale primăriei din intersecții. Când primăria le-a trimis celor de la poliție imaginile, ce a ieșit de aici? Nu că vor fi amendați nelegiuiții (că n-ar fi încă lege pentru așa ceva) ci că municipalitatea ar putea fi sancționată că a folosit acele imagini fără acordul celor care au trecut pe culoarea roșie a semafoarelor. În spațiul public? Prostii de adormit credulii și de excitat șmecherii.

Există un proiect de lege în procedură parlamentară, care zice clar că tehnica de înregistrare poate fi folosită dacă este din proprietatea MAI sau a administratorului drumului, deci a primăriei. Dacă se va vota, nu se va mai pune problema că autoritatea va fi oprită să amendeze, iar dacă cineva se va opune, atunci acest cadou va veni doar din lenea MAI de a aplica legea. Sau din nevoia altora de a se apăra cu chichițe avocățești de un lucru firesc și operabil de multă vreme în țările civilizate. Dar poate nu se va vota, că proiectul era de pe vremea PNL-USR, iar despre PSD se știe ce relație științifică are cu relativitatea în lege.

Dar de ce mai investim în așa ceva? Dacă Nicoale Robu ca primar nu s-a întrebat la ce sunt bune camerele din intersecții dacă nu se pot folosi, atunci și Dominic Fritz ar trebui să vadă până unde merge tâmpenia umană în acordarea de avantaje infractorului român, delicventului, nesimțitului, cocalarului, nu plătitorului de taxe. Cel care finanțează de fapt acest aparat funcționăresc plătit să asigure ordinea publică pe străzi sau pe șosele.

Poate v-ați întrebat de ce s-au bucurat atâția în comentarii la subsolul articolelor de presă când poliția a anunțat că primăria n-avea voie să ajute Rutiera cu imagini din intersecții. Poliția putea măcar să tacă, nu să sărbătorească cu cocalarii.