Obligativitatea vaccinării anti-Covid? În România? Să fim serioși

Învățământul este obligatoriu și, din motive de sărăcie, se întâmplă ca acest imperativ să nu satisfacă toată populația României. E obligat și statul să ți-o ofere, educația, dar e obligat și cetățeanul să o consume până la un anumit nivel pentru fiecare copil. La fel, statul mai este obligat să îți asigure servicii de sănătate măcar de urgență, dacă nu ai asigurare medicală.

Cu toate acestea, în multe cazuri și mai cu seamă acum, în pandemie, serviciile medicale nu sunt îndeplinite de stat așa cum ar trebui. Nu e capabil să facă ce îl obligă legea dată tot de el. Vreo opt vaccinuri cu tot cu rapeluri sunt obligatorii în schema completă a copilăriei chiar și în România. Acum, cât noi vorbim și Șoșoacă urlă. Sunt toți copiii vaccinați cu această schemă? Face față statul obligațiilor sale? Dar el, statul, este în stare să-l facă pe cetățean să respecte această obligativitate?

Firește că nu. Multe obligativități nu pot fi gestionate de stat. Nici el să le respecte, nici să vegheze la respectarea lor. De la plătitul impozitelor, curățatul zăpezii din fața casei și până la nescuipatul pe jos. Și din acest motiv cred că românii n-ar trebui să se panicheze la auzul veștii că în Austria sau Germania se introduce vaccinarea anti-Covid obligatorie. Nu cred că o astfel de măsură va fi implementată nici măcar acolo, în țări cu un altfel de cult pentru educația civică, iar să te temi că așa ceva va fi introdus în România ar însemna să nu-ți cunoști țara, să nu-ți cunoști clasa politică, concetățenii, bunele și relele lor.

În primul rând, mulți dintre noi nu suntem setați să respectăm reguli, ba chiar prin eschivarea lor ne dăm măsura unei capacități de a ne descurca în viață. Ne mândrim cu genul ăsta de șmecherie. Pe de altă parte, statul își întreține de fațadă autoritatea. Oricât de aspre ar fi legile gândite de reprezentanții statului, la aplicare tot el îți va oferi portițele de scăpare. Institui regula certificatului în mall-uri, de pildă, dar închizi ochii la breșa din gardul viu, să intre toată lumea îndrăzneață să consume concertul.

Și să fi fost noi mai nordici în mentalitate, tot era greu să pui în practică obligativitatea vaccinării într-o țară cu infrastructura României. De la dificultatea organizării unei astfel de acțiuni în ceea ce privește sancționarea celor care refuză vaccinarea și până la incapacitatea autorităților medicale în a da răspunsuri convingătoare de ce o țară majoritar vaccinată mai trebuie să intre în carantină sau să impună reguli de asemenea duritate, România este foarte departe de a da cu pumnul în masă pentru disciplinarea cetățeanului vaccino-sceptic.

Autoritatea română este de cele mai multe ori flască atunci când ai nevoie de ea să fie fermă, iar contratimpul cu care a întâmpinat valurile pandemiei în comparație cu alte țări mai responsabile din Occident arată că nu gândește tehnic, ci puternic electoral. Și fără contextul crizei sanitare, o amendă de o mie, două, trei mii de euro cu cât ar vrea guvernul austriac să-și amendeze cetățenii nevaccinați nu ar putea fi încasată în România. Ar urma un val de contestații și sentințe în instanță care ar desființa cu argumentele libertăților cetățenești intenția statului de a-ți impune așa ceva. Deși schemele din pediatrie arată că am trăit, trăim și azi cu astfel de reguli, necontestându-le.

Știți cât încasează statul român din amenzi? Dacă aflați, spuneți-mi și mie. Probabil nici statul nu știe. Da, foarte puțin. A fost un ping-pong legislativ cu atribuirea de prerogative ba autorității centrale, ba celei locale pentru recuperarea acestor datorii către stat. Cum va obliga autoritatea cetățeanul să plătească amenda, căci fără acest atribut forțarea vaccinării se va sfârși prin sfidarea regulilor ca o doctrină de viață, ți se va râde în nas, cam cum face deputatul Ghiță și nu numai el cu alte reguli specifice perioadei.

Nu cred că România va avea puterea să aplice o astfel de obligativitate și, prin urmare, se va feri să legifereze în acest sens. Cei care se tem de o astfel de măsură pot sta liniștiți până când boala îi extrage din mulțime. Dar ferească Dumnezeu să ajungem într-un război și țara asta să ajungă la măsuri de încorporare militară firește obligatorie, contestate și confundate de „experți” în democrație cu arestul, lipsirea de libertate și alte chestiuni văzute prin filme. Ar fi haos.