Dominic Fritz. Mâna întinsă care nu spune o poveste

Când adversarii politici ai primarului Fritz și-au stabilit ca strategie de atac ideea că edilul ales nu face nimic util pentru acest oraș, atașându-i porecla „DoNimic”, habar n-aveau ei ce muniție le dă viceprimarul Ruben Lațcău printr-o declarație făcută la început de an. Ruptă din context, formidabila vorbă a useristului sună așa: „Cel mai sigur lucru pe care poți să-l faci este să nu faci nimic”. Nu trebuie să faci mare lucru în Campania electorală înafara ridicării unui mash cu această adâncă zicere și jumătate din treabă e ca făcută.

Firește că viceprimarul USR al Timișoarei făcea referire la anchilozarea sistemului funcționăresc, la reacția acestuia la schimbările dorite de noua administrație, iar facerea de nimic în această chestiune a organigramei municipalității ar fi fost mai confortabilă decât lupta cu niște mori în care suflă vânt din belșug oameni de afaceri interesați de un mod mai lax de autorizare, sindicatul din instituție pentru a-și arăta funcționalitatea și rostul, dar și alte partide de opoziție.

Alegerea USR de a puncta greutatea luptei cu sistemul arată că pentru ei contează mult această abordare. Pentru funcționarea aparatului primăriei, dar și ca imagine pentru partid. Subiectul însă nu este atât de generos cum pare. Dacă ar reuși în această luptă nu cred că ar câștiga puncte la modul spectaculos. Nu multă lume va fi atentă la acest aspect al angajărilor în primărie, iar cine se va interesa de așa ceva va zice că tot efortul este pentru a da afară liberalii și pesediștii pentru a aduce useriști, nu neapărat pentru eficientizarea lucrurilor în municipalitate.

Dacă pierde bătălia, atunci este și mai rău. Ai consumat jumătate de mandat și te-ai trezit cu ce? Cu o organigramă ratată, cu nenorocirea Colterm și un eveniment Capitală Culturală Europeană posibil mult mai șters comparativ cu Sibiul, mai ales în condițiile prelungirii pandemiei. Mai rău nici că se putea. Deși are noroc de niște prestatori corecți în marile lucrări de pe bulevardele Cetății și Bogdăneștilor, iar stadiul este unul avansat acolo, Fritz nu se poate lăuda prea mult cu punerea în practică a ideilor „neobositului” și „fanaticului muncii” Nicolae Robu.

Mulți vor zice „bun, bun, dar cu ce idee a venit Fritz?”. Spuneam că ajunge la jumătate de mandat și primarul USR a venit cu o primă idee. Amenajarea nordului Timișoarei un perimetru Ovidiu Balea – Aeroportul Cioca. Un spațiu generos care multă vreme nu era liber de sarcini, dar pentru care Dominic Fritz are o idee, o poveste, un proiect. Primul cu adevărat al lui, deși pe acel teren au mai pus ochii și alții, printre care și Marian Iancu, fostul patron al lui Poli. Foarte vag a ieșit și cu remodelarea zonei Popa Șapcă. Este și greu să-l bați la acest capitol pe Nicolae Robu, care orice visa noaptea povestea ziua. Și visa mult. Nu totdeauna rău.

Cu ce mai poți veni tu ca nou primar după pasajele lui Robu, după pasarelele lui Robu, după stadionul lego al lui Robu? Cu metroul? Nică măcar cu ăla, căci și pentru acel proiect fostul primar și-a luat la miștouri în presă, miștouri ce Boc de la Cluj nu și le ia. Fântână cântătoare dacă ar vrea să facă și tot ar râde lumea de el că-l copiază pe Robu. „Nimicul” din porecla primarului Fritz vine și pentru că omul încearcă ceva util, dar care e greu de făcut, schimbarea de jos a lucrurilor, treabă bună, dar deloc vizibilă în pitorescul de la noi. Timp în care alegătorul este avid de povești frumoase, cât mai multe povești frumoase.

Gheorghe Ciuhandu a rămas cu reamenajarea centrului vechi și cu Michelangelo. Nicolae Robu cu pasajul Jiul, lansarea proiectului Solventul, s-a bătut pentru polivalentă și stadion… Nici nu mai contează câte pui în practică până în 2024, când vei întinde mâna pentru votul timișoreanului. Important e să fie ideile tale, iar dacă pierzi alegerile să te regrete lumea când noul primar le va pune în operă. „Ăsta a fost proiectul lui Fritz, nu vezi că noul primar nu vine cu nimic?”.