Bagă, dom’le Ghinea, bagă!

Dincolo de scandalul de putere din USR, o altă știre ne spune ceva: „USR respinge afirmaţiile conform cărora fostul ministru al Investiţiilor și Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, ar fi plătit pentru a realiza monitorizarea modului în care este implementat Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR)”, la care Ghinea a lucrat, fiind unul dintre negociatorii cu Comisia Europeană în privinţa acestui plan. De asemenea, USR acuză că PSD promovează acest ”fake news”. Știrea apărută în media națională vine ca o clarificare a conducerii USR, când încă unii politicieni români de la PSD vorbesc de renegocierea Planului semnat de România cu Comisia Europeană.

Ca orice lucru făcut de om, fie omul și userist, PNRR-ul României poate fi și el o chestiune perfectibilă. Trebuie să fii taliban să spui că Ghinea nu putea aduce mai mulți bani într-un domeniu sau altul. Poate fostul ministru de la Investiții și Fonduri Europene a acceptat termene nerealiste pentru modul de lucru din țara noastră, o fi prioritizat greșit ceva, poate că a judecat prea progresist anumite chestiuni de mediu sau limitări energetice, dar cu siguranță putem crede că n-a încercat să pregătească terenul pentru devalizarea acestui cont prin tot felul de șmecherii încercate de politicienii altor partide.

În acest context știrea de mai sus m-a dezamăgit profund. M-aș fi bucurat ca Cristian Ghinea chiar să fie plătit de Uniunea Europeană pentru a supraveghea modul de cheltuire a banilor. Iar dacă nu e plătit oficial de cei ce alocă acești bani, instituția europeană, atunci măcar să arunce un ochi pe execuția acestor fonduri în timp ce-și vede de slujba sa de consultant pentru edilii ce vor să atragă bani de la Bruxelles.

Într-o țară în care pe vremea guvernării PSD se fugea de atragerea de fonduri europene pentru ca banii să nu fie urmăriți cum sunt cheltuiți, care e traseul lor și dacă acesta include și buzunarul unor decidenți, de ce ar trebui să te grăbești să respingi ideea că Ghinea ar supraveghea autoritățile române să nu fure? Sau când liberalii își fac și ei PNDL-ul lor și pentru a merge pe firul scurt în atribuirea unor execuții de proiecte, de ce trebuie să ne ferim de cuvântul supraveghere?

Da, autoritățile române trebuie să știe că acele zeci de miliarde de euro pe care le putem atrage de la Uniune vor fi socotite până la ultimul bănuț, nu cum le-ar plăcea lor să fie. Da, cu riscul să atragem mai puțin, aș prefera să ne învățăm să nu mai furăm și să considerăm că orice activitate de monitorizare este bună pentru sănătatea societății noastre, nu invers. S-au chinuit să ne convingă unii mai cu lipici la fondurile publice că orice raportare la Uniunea Europeană de către un oficial român este o delațiune mizerabilă, pe ideea că hoțul nostru se identifică cu țara, iar dacă pârâm țara este un act de mare trădare.

Aiurea. Paul Goma, Ion Caraion, Nicolae Steinhardt, Noica, Eliade, Dorin Tudoran, Gheorghe Ursu, Mihai Botez, Doina Cornea și mulți-mulți alții au fost și ei „trădători” în această logică? Chiar și comuniștii de rang înalt precum Silviu Brucan, Pârvulescu și semnatarii „scrisorii celor șase” au transmis prin radio Europa Liberă lumii mesaje care arătau că regimul comunist nu construiește numai blocuri pentru popor, dar îi mai și pune pumnul în gură, suprimând democrația, aruncând în închisori oamenii cu altă părere decât a lor.

Concetățenii noștri care în 1989 au transmis consulatului Iugoslaviei la Timișoara știri despre crimele făcute de regimul Ceaușescu tot „trădători” au fost? Haideți să nu ne mai ferim să spunem despre noi adevărul! Când muncim, când suntem harnici și creativi, dar și când ne ocupăm de hoție și ocolirea regulilor. Bagă, dom’le Ghinea, bagă!