Puterea pumnului. De la poliţist şi interlop la… George Simion

Zilele trecute, un interlop timişorean a bătut un comisar de poliţie în parcarea unui mall. Mai exact, a fost un croşeu scurt de stânga, poliţistul fiind făcut KO. Şi n-a fost o greşeală, să spui că interlopul nu ştia că are de-a face cu un poliţist, acesta din urmă fiind în misiune, îmbrăcat ca atare şi, culmea, însoţit de mai mulţi colegi. Care au asistat şocaţi la fază, în primele momente neavând nicio reacţie. De unde atunci atâta tupeu pe interlop? Sigur, în primul rând, fiindcă poate. Şi avea probabil pumnii la fel de odihniţi ca mintea. Dar, poate cel mai grav, fiindcă era convins că nu i se poate întâmpla nimic. De unde această convingere?

Din păcate pentru poliţistul victimă – şi el o ştie asta – nu puţini dintre colegii săi au tot felul de cârdăşii cu interlopii. Unele de aşa-zise afaceri, altele pur şi simplu de prietenie. Nu puţine sunt petrecerile în care poliţiştii se amestecă cu interlopii, iar uneori chiar şi cu politicieni. Sunt poliţişti care nu-şi spală mâna o săptămână dacă au avut “onoarea” să dea mâna cu vreun lider interlop. Chiar clanurile interlope au prosperat având o astfel de protecţie. În urmă cu câţiva ani a fost traficul de ţigări, în care interlopii aveau susţinerea “logistică” din partea unor vameşi, poliţişti de frontieră sau poliţişti obişnuiţi. La aceştia se mai adăugau avocaţi, procurori sau judecători.

Cum traficul de ţigări nu mai este ce era odată, acum se fac bani frumoşi din migranţi. Cu acelaşi gen de protecţie. (Apropo, un cunoscut serial italian, Suburra, se termină când protagoniştii, lideri mafioţi, spun că viitorul “afacerilor” lor nu îl mai reprezintă traficul de droguri, ci de migranţi.) Ei bine, acest gen de cârdăşii închegate în timp l-au făcut pe interlop, poate doar la nivel de subconştient, să-i arate poliţistului că “pumnul lui minte nu are”, socotind că nu are ce să i se întâmple. (E drept, de data asta a intrat pentru 30 de zile la “răcoare”). Şi dacă tot am vorbit de politicieni, să nu uităm că, sub fosta administraţie, chiar şi Primăria Timişoara a fost infiltrată de interlopi aproape până la vârf.

Cu sau fără legătură directă cu croşeul interlopului timişorean, trebuie discutat puţin şi despre fondul peste care a avut loc acest incident. Asistăm la o anomie a societăţii româneşti, dublată de o disoluţie a instituţiilor statului. Pe acest fond, a apărut un comportament social tot mai deviant, începând de la vârf. Avem de-a face cu o spirală a violenţei, iniţial verbală, ulterior fizică. Este asaltat Parlamentul, apoi o primărie din ţară, şi nimeni nu a reacţionat. Într-un oraş de pe lângă Bucureşti, o consilieră locală este luată la bătaie de doi colegi. Vârful acestei spirale a avut loc a doua zi după pumnul interlopului timişorean, când în plenul Parlamentului deja celebrul George Simion a luat de gât un ministru. Sigur, în societatea în care trăim, acest gest nu a făcut altceva decât să consolideze capitalul electoral, oricum ridicat, al individului transformat din ultras de peluză în parlamentar.

Fiindcă ce este altceva George Simion decât un băiat de cartier, un pic interlop, ceva mai mult şef de galerie, care speculează în cel mai barbar stil cu putinţă toate spaimele şi frustrările unei părţi a societăţii româneşti. Acea parte care se răcoreşte şi se simte răzbunată atunci când un politician este strâns de gât sau un poliţist este pus la pământ de croşeul unui interlop.