Răvăşilă, Robu, DNA. O poveste despre România ultimilor 30 de ani

Invocaţiile aproape zilnice ale fostului primar Nicolae Robu la adresa DNA pentru a veni în Primăria Timişoara au primit din nou un răspuns pozitiv, în urmă cu două zile. Sigur, acesta nu a fost tocmai pe placul lui Robu, dar încă o dată s-a adeverit zicala cu „ai grijă ce-ţi doreşti…”. Şi mă refer aici la percheziţiile DNA care l-au vizat pe Florin Răvăşilă, fost consilier personal al lui Robu şi fost director al Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse I Est. Da, sunt mai mult decât ciudate aceste percheziţii la domiciliul şi locul de muncă (Poliţia Locala) ale lui Răvăşilă, într-un dosar deschis în urmă cu aproape doi ani. Ce mai puteau descoperi la aceste percheziţii? La ce-ţi trebuie doi ani de cercetări, în condiţiile în care există şi o filmare cu momentul în care se dă şpaga?

Dar să-şi facă DNA treaba cum vrea, alta e povestea aici. Cazul Răvăşilă este unul emblematic pentru societatea românească a ultimilor 30 de ani, în general, dar şi pentru fosta administraţie Robu, în particular. El arată cum politicul interferează, în cel mai nefericit stil cu putinţă, cu administraţia şi, uneori, cu corupţia. Ca şi caz particular, aici e şi în numele „meritocraţiei” atât de vânturate de fostul primar. Care, apropos, reacţionând la descinderile DNA la Răvăşilă a ţinut să-şi asigure din nou fanii că este „megacinstit” şi, absolut halucinant, a mutat vina pe Dominic Fritz. Dar deja cu asta ne-am obişnuit, iar cu cât se apropie alegerile, probabil o să auzim că (şi) războiul din Ucraina a fost declanşat de Fritz.

Aşadar, Răvăşilă, membru PNL cu ceva funcţii, ajunge în primărie, în februarie 2017, în calitate de consilier personal al lui Robu. El a fost propus de controversatul Alin Popoviciu, pe atunci secretar general al PNL Timiş, adică mâna dreaptă a lui Robu la partid. Mai trebuie spus că el venea din postura de angajat al firmei Tim Rail Cargo, firmă înfiinţată de Elena Udrea, Alin Popoviciu şi Valeriu Trică, fost şef al Regionalei CFR Timişoara. Deci o firmă de partid, dar care nu mai făcea bani ca pe vremea PDL. Pe scurt, pe Răvăşilă îl recomandau carnetul de partid şi un stagiu la o firmă a Elenei Udrea, nu mai contează pe unde se află acum aceasta din urmă.

Salariul nu era însă foarte mare, iar Răvăşilă sare la următoarea etapă „meritocratică”. Probabil, îl consultase atât de bine pe Robu, încât acesta, în 2018, sparge în două fosta Direcţie de Patrimoniu, iar Răvăşilă ajunge şef al Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse I Est. Cum ar veni, omul devine responsabil peste o jumătate din clădirile şi terenurile de patrimoniu ale Timişoarei. Repet, recomandat de carnetul de partid. Până a ajunge aici, aşa cum se întâmpla pe atunci, Răvăşilă dă un concurs pentru un post de consilier la Serviciul Şcoli Spitale. Cu chiu, cu vai, după mai multe încercări, ia concursul. Pentru ca să nu mai rămână “repetent”, în luna iulie 2018, când dă concursul pentru şef de direcţie, intră în scenă celebra Rodica Aurelian, fosta şefă de la Personal, bugetara cu apartament în Tenerife şi maşină Lexus.

Şi – ce să vezi? – caligrafia lui Răvăşilă de la acest concurs diferă faţă de cel din martie. Pe româneşte, altcineva a scris lucrarea. Nu a  fost singurul caz, existând mai multe concursuri trucate în perioada Robu. Dosarul a ajuns la DNA, dar procurorii se pare că au treburi mai importante de rezolvat. Asta ca să nu vorbesc de justiţie selectivă. În fine, în octombrie 2020, Răvăşilă ajunge în colimatorul procurorilor DNA, după ce a încasat o şpagă de 40.000 de euro. Cu asta l-au prins. Sigur, Robu nu avea ce bănui în bula sa megacinstită!

Să mai aduc un caz, care a izbucnit recent. Printre cele 12 persoane reţinute într-o investigaţie a Parchetului European privind deturnarea unor fonduri europene în vetul ţării, s-a numărat şi o anume Emilia Szekely, angajată a Primăriei Timişoara. Aceasta a fost angajată chiar la cancelaria lui Robu, prin transfer de la Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii. Asta nu ar fi nimic, dacă în 2017, cu un an mai devreme, Szekely nu ar fi fosta condamnată la un an de închisoare cu suspendare pentru fals intelectual. Dar Robu avea nevoie de “meritocraţia” ei, Szekely fiind la bază profesoară de istorie şi engleză.

Nu mai discut aici de Ionuţ Nasleu, omul interlopilor, pe care Robu l-a avut, de asemenea, consilier personal. Acum Nasleu îşi numără dosarele penale şi condamnările, precum maneliştii banii. Cum spuneam, astfel de cazuri s-au întâmplat şi se întâmplă în toată ţara. O ţară în care “hoţii strigă hoţii!”. De cele mai multe ori însă DNA nu intervine.

Numai că Robu tot vorbeşte de o “ocultă” care l-a făcut pe Dominic Fritz primar. Aceeaşi “ocultă” oare să-l fi făcut şi pe el să angajeze astfel de oameni? Altfel, tot din astfel de cazuri se poate înţelege şi marea opoziţie a  multor angajaţi din Primăria Timişoara la măsurile de reformare a instituţiei. Opoziţie care, nu de puţine ori, merge până la sabotarea unor demersuri ale administraţiei. Ori lipsa de reformă în administraţie, fie ea centrală sau locală, e o altă mare problemă a României ultimelor trei decenii.