Cât de defect poți fi să ne crezi atât de proști?

Orice numire politică pe posturile de conducere bugetate de stat pare o sifonare de bani. De aici plecăm și rar se întâmplă să provoci o nedreptate acuzând un bun profesionist de participarea la un asemenea joc. Un bun profesionist nu are nevoie de propte. Se știe că ar putea câștiga orice concurs de ocupare a unui post în privat, pe bani mai buni. Dar haideți să nu excludem situații când bunul profesionist vrea să facă un bine public și numai prin politică l-ar putea face. Sunt și ei oameni, să nu-i excludem din societate.

Părăsind această situație însă, cei mai mulți activiști de partid, de la finanțatori obscuri și până la trepăduși animați de lipirea de afișe în perspectiva cocoțării pe niște posturi de funcționari publici, își vor asuma această schemă ce se derulează în buclă de când lumea, mai ales în zonele noastre puternic balcanice. Și atunci nu-i vom plânge când sunt schimbați, cum nici nu ne bucurăm când sunt puși. Au ajuns acolo la fel cum vor fi dați jos, știau că așa se va întâmpla. Unii vor protesta, ca și cum instituția nu va mai merge fără ei. Alții își iau rămas bun și pleacă.

Pentru noi, contribuabilii, pierderea este cam aceeași. Salariul se duce oricum, însă acel om pus acolo de un partid (și apoi celălalt pus de alt partid) va face mai mult sau mai puțin pe banii ăia. De multe ori nu e vorba numai de salariu, iar paguba noastră ar putea fi mult mai mare. O instituție administrativă ce finanțează altele din subordine, diferite proiecte, ar putea pompa mai mulți bani dacă cel aflat „la primire” este cineva pus cu mare grijă, nu orice profesionist onest.

Banii ar putea astfel să ia traiectorii bănuite, dar nedovedite, iar presa liberă va urla în gura mare fără vreun efect concret în vindecarea societății. Nu ne place să fim păcăliți, dar parcă nesimțirea e și mai mare când ceva se face pe față, percepția fiind că cineva te ia de fraier. Cu cât mizeria e mai la vedere, cu atât tu ca finanțator prin taxe și impozite te simți mai prostit, mai prost, mai vulnerabil pe viitor în fața celor care administrează banii și deciziile politice.

Dar să revenim la schimbare. Unii vor zice că hoț și incapabil era cel de dinainte, iar acum vine altul mai bun. Ceilalți vor zice că totul este o manevră de „înșurubare” a unui om din cealaltă tabără politică, o recompensare pentru activitatea preelectorală sau pur și simplu o „sifonare” de bani. Pe cine să crezi? Nici nu mai contează. Aici am ajuns, să nu ne mai intereseze și vom ridica curioși ochii doar când observi acea incercare de a te lua cineva de prost.

Au plecat mulți directori pentru a se face altă ordine în majoritatea politică PSD-PNL. Ce se făcea până acum în vrăjmășie putere-opoziție acum se face în alianță, dar cu aceeași agresivitate, aceeași foame. Inspectoratul Școlar, Muzeul Satului și Agenția pentru Promovarea Turismului a CJ Timiș, au fost mai mediatizate în ultima vreme. Din aceeași alianță auzi versiuni diferite. Că muzeul satului va fi finanțat mai vârtos la anul, cu ocazia evenimentului TCCE 2023, firește, iar gestiunea banului trebuie să o facă unul de aceeași culoare cu cel care semnează atribuirea banului, nu fostul director, ce-a colaborat cu șefi PSD mai mult timp.

Apoi am văzut de ce atâta zbucium cu cele opt milioane deturnate de PSD de la liberalii timișeni din fruntea CJ Timiș și alocarea unui buget mai generos pentru promovarea evenimentului TCCE 2023 spre Asociaţia TM2023, prin Ministerul Culturii. Ne-am mai întrebat în alte ocazii ce ar fi făcut administrația județeană cu acei bani. Da, cultură, sigur că da, dar de ce atâta agresivitate? Cum ajungi de la pornirea asta culturală la atâta încrâncenare? E doar pasiune sau are legătură cu banul? Și cum ne convingi tu politician că nu e așa, când tu îl pui șef pe „Borsetă”?

Răspunsul a venit la câteva zile mai apoi, când un domn Nicoară, consilier al președintelui Alin Nica, a fost pus director la agenția pentru promovarea turismului Timiș. Și poate că ne-am face păcate cu bănuielile noastre dacă acel nou director pus să conducă instituția ce-ar fi consumat acele opt milioane nu ar fi fost poreclit „Borsetă” încă de pe vremea când lucra la poliția de frontieră, surprins cu „găinării” în interceptări anticorupție, conform presei timișorene la acea vreme. Mare prosteală. Putea să i se zică „Rîmaru” și ajungea la școala de fete.