Se întâmplă ceva cu Timişoara? Un timişorean, campion indiscutabil al isteriei naţionale post-Schengen

Sincer, credeam că paranoia de după ratarea obiectivului Schengen va dura trei zile, ca orice minune din ţara asta. Spre bucuria preşedintelui Iohannis şi a ciracilor săi, ea însă continuă, luând uneori forme halucinante, inclusiv în Timişoara. Chemaţi la „revoluţie” de acest nefericit produs al unei încrucişări între Coriolan Drăgănescu şi Miţa revoluţionara, pe numele său Rareş Bogdan, n-am mai oprit la pompele OMV Petrom (ce bucurie pe Gazprom, Lukoil!), ne-am scos banii de la BCR, am anulat excursiile în Austria, ne-am jurat să nu mai stăm la cozi la Parndorf, n-am mai băut Jagermeister după mese, iar maneliştii n-au mai stins whisky-ul cu Red Bull.

Nu ştiu dacă drujbierii patriei au mai vândut lemne către HS Timber Group (fosta Holzindustrie Schweighofer), dar ar fi minunată o pauză aici. Ba văd că un post de televiziune patronat de un fost puşcăriaş pentru fapte de corupţie  şi unde s-a lansat „revoluţionarul de serviciu” amintit adună semnături pentru naţionalizarea Petrom. E drept, companie vândută pe preţul unei savarine de un alt „patriot” Adrian Năstase. (Vă imaginaţi ce semnale dăm potenţialilor investitori dacă am da-o pe naţionalizări?).

Ei bine, cu toate acestea ridicolul acestui delir naţional îl găsim însă la Timişoara. Nu, nu mă refer la un fost primar care a explicat eşecul Schengen în limbaj conspiraţionisto-AUR-ist, ci la un anume Filip Petcu. Cum, nu vă spune nimic acest nume? De acum o să vă spună. Omul este director al Muzeului de Artă, poziţie în care l-a înlocuit pe mult mai cunoscutul Victor Neumann, zis şi Hodoş. El a anulat o expoziţie a unui artist austriac care urma să aibă loc în 2024. „Se cuvine să luăm atitudine”, a transmis omul, găsind şi el pe felia lui „vinovatul” pe ratarea Schengen. Este fix însă „atitudinea” unuia care îşi bate copiii fiindcă a fost dat afară de la slujbă. Bine că nu e curator la Castelul Peleş, că poate dădea foc la toate lucrările lui Gustav Klimt. Aşa, ca o „atitudine”.

Ce vinovăţie să aibă artistul austriac, al cărui nume nu a fost dezvăluit, pentru că un derbedeu politic, precum Karl Nehammer joacă alegerile din Austria pe spatele românilor? A vrut şi Petcu notorietate şi acum şi-a găsit-o? Notorietatea însă a celor care demolau statui şi ardeau opere de artă. A vrut un premiu de la Gigi Becali, alt apostol al isteriei de acum? Sunt curios şi ce spune de această alunecare pe arătură Alin Nica, preşedintele CJ Timiş, instituţie în subordinea căruia se află muzeul. (Apropo de Nica, chiar trebuie lăudat dacă e adevărat că a fost singurul membru din BPN-ul PNL care a cerut o demisie, cea a lui Bogdan Aurescu, pentru ratarea Schengen, atrăgându-şi apostrofările premierului Nicolae Ciucă.)

La urma urmei, aici e problema, nu artistul austriac. Chiar şi cancelarul Nehammer este doar un vârf de aisberg, fondul fiind România reală. Acea Românie condusă de nişte trepăduşi politici şcoliţi prin laboratoare securiste, burduşiţi cu „doctorate”, dar cu viziuni care nu trec de genunchiul broaştei. Şi care chiar şi acum refuză orice fel de asumare a eşecului. Iar grotescul festival anti-austriac le oferă un nesperat alibi. Pe bune, oare Nehammer şi artistul austriac refuzat de Petcu e vinovat că inclusiv la importanta şedinţă a Consiliului JAI am fost reprezentanţi de Lucian Bode?  Fost purtător de geantă al Elenei Udrea şi care transpiră când trebuie să producă două fraze în limba română, iar în limba engleză îşi fracturează braţele. Cu o asemenea ofensă adusă celorlalţi participanţi, chiar e de mirare că am avut doar două voturi împotrivă.

Dar bine că l-a găsit Petcu pe artistul austriac, încă o dovadă că în Timişoara se întâmplă ceva. Şi nu neapărat de bine.