Șefu’, lucrurile mărunte făcute în continuare prost vor conta la viitoarele alegeri

Mă enervează teribil să stau în trafic pe motiv că o administrație municipală deschide șantier după șantier, dar nu caut gâlceavă pe motiv că cineva muncește, totuși, dezvoltă una alta în oraș. Dacă n-ar fi fost așa, sigur s-ar fi dat exemple Cluj sau Oradea, cum acolo Boc știe să facă, la Bolojan se muncește și aici nu. Plus că cele două proiecte, Bogdăneștilor și Cetății, sunt pe lista cu laude autoemanate de fostul edil, Nicolae Robu.

Ce era să facă noul primar, să nu le mai finalizeze, dacă tot s-au licitat? Nu asta e problema neapărat, ci bătaia de joc. Știți ce e prin Bogdăneștilor, Cetății de pe urma lucrărilor de modernizare a liniilor de tramvai și a bulevardelor în largul lor? Altădată a fost prin Girocului, mai sunt nemulțumiți prin Buziașului, orașul e viu, trăiește.

Să se facă, e foarte bine, dar brusc vine o echipă de meșteri și taie trotuarul pe partea stângă a Bogdăneștilor de la Circumvalațiunii și până la Cetății. Jumătate este tăiat și un șanț a apărut pe toată lungimea pentru un tub ce-ar avea să facă loc unor cabluri, bănuiesc. Corect, aceste cabluri nu vor mai merge pe sus, iar orașul va arăta mai civilizat, nu cu tot felul de droturi îngrămădite aerian. Dar văzându-i pe muncitori cum sapă cu spor mă întrebam cât de performanți vor fi când trebuie să astupe, să repare, căci administrațiile de dinainte de cea a lui Dominic Fritz așa ne-au obișnuit: se sapă repede, dar se repară teribil de greu, de târziu, de-ți vine să-i trimiți în morții mă-sii pe cei care gestionează astfel problemele orașului.

Dacă vreți, era ca un mic test. S-a schimbat ceva sau tot la fel merge treaba? Ultima experiență personală cu meșterii agreați de primărie am avut-o cu ceva ani în urmă. Atunci rețeaua electrică a venit nou-nouță din spatele Gării de Nord și mergea pe străduțe spre Piața 700, tot prin șanțuri, tot prin tuburi. Văzând că modernizarea trotuarelor se tot amână prin zonă (și când s-a făcut s-a luat haotic o stradă da, una ba), unii vecini și-au pus ei pavele cu meșteri plătiți din buzunarul fiecăruia, ca la privat, nu ca la stat, calitate carevasăzică. Totul arăta la boloboc, curat, fără să băltească apa, lumea fericită.

Cum credeți că arată acum trotuarul, după ce au săpat și „reparat” firmele contractate de beneficiar, vreun furnizor de electricitate? O treabă de mântuială, cu trotuarul lăsat de-o palmă pe locul fostelor gropi, o mizerie neobservată de primărie nici azi și neremediată prin intervenția proprietarului domeniului public. Era pe vremea lui Nicolae Robu. Cu aceste amintiri am așteptat reparațiile de după lucrările de acum, de pe Bogdăneștilor, pe vremea lui Dominic Fritz. E mai riguroasă primăria neamțului decât cea a lui Gheorghe Ciuhandu sau Nicolae Robu? O zi văd mișcare pe șantier, două nu lucrează nimeni. E vremea proastă, e iarnă. N-au știut când s-au apucat? E de vină capul sau angajații, organigrama sau obiceiurile balcanice? Au trecut două săptămâni și doar s-a astupat cu pământ. O imală de nedescris, trotuar blocat cu benzi de avertizare pe jumătate din interval.

De când tot încerc să-i comunic primarului ideea că nu numai proiectele mari, faraonice, vor conta la ceea ce numim o populație fericită, care să trăiască într-un confort sporit și, finalmente, să aducă niște voturi în plus la alegeri. De multe ori, lucrurile mici contează mai mult, iar senzația că ce-a mers prost se perpetuează te va copleși ca alegător atât de tare că vei căpăta o lehamite de alte promisiuni, de alegeri în general. Când așteptările au fost atât de mari în direcția cealaltă, că vine un edil nou să termine cu bălăceala asta în mediocritate, în miserupism, în suficiență, și nu se întâmplă nimic, rămânem cu același noroi, cu același mod de lucru, atunci cineva va pierde.