Cu cine reconstruim Timișoara

Nu s-au risipit rachetele rusești în Donbas și restul Ucrainei că în lumea occidentală s-a vorbit de un nou plan Marshall pentru a reconstrui ce-a dărâmat bezmetic Rusia. Mii de miliarde de dolari, atâta ar costa, iar unii s-ar grăbi să zică că, de fapt, asta ar fi o nouă șmecherie americană prin care peste ocean economia va deveni mai dodoloață cu banii ăștia, adică cu banii lor. Ca și cum banul tău n-ai putea să dai altceva de lucru industriilor tale, nu mâinii de lucru din Europa, India, Pakistan și oțelului din China. Dar să trecem peste această invidie izvorâtă de antiamericanismul nostru chirilic și să ne amintim că Marcel Ciolacu a fost cândva la Kiev și ce a propus el acolo?

Da, a propus ca România să participe la reconstrucția Ucrainei. Pam-pam! Gata, acum se poate face planul Marschall, căci participăm și noi. Nu dăm bani prea mulți, că n-avem de unde, dar vom ciuguli și noi din bugetul ăla enorm alimentat de SUA si aliații bogați din Europa. Aceste este un plan ce i-ar plăcea până și lui George Simion, dacă el, planul, n-ar fi doar o poveste despre politicieni, fără nicio legătură cu realitatea. Căci noi dacă am vrea să reconstruim România după ce tot Rusia ne-a secătuit de resurse în timpul altui război, cel rece, la cine apelam? La finanța internațională și la firmele străine care participă la licitații.

Așa intrăm în acea buclă de care nu scăpăm. Occidentul ne dă bani, dar tot el îi ia înapoi, el ne vinde utilaje, materie primă etc. Noi punem forța de muncă ieftină și supercalificată, adică suntem exploatați aspru ca de atâtea ori în scurta noastră istorie. Partea proastă este că dacă ne-ar chema cineva să reconstruim Ucraina, cred că n-am putea participa cu mai multe firme decât am avea degete la o mână. Și pentru a vă imagina cât avem de oferit, treceți în revistă constructorii români de autostradă care mai lucrează serios pe drumurile patriei, iară nu prin atelierele penitenciarelor.

Noi de abia reconstruim România uitandu-ne în zare după participanți străini la licitații, pentru a nu rămâne cu buzele dezumflate și proiectele nefinanțate. Dar ce vorbim noi de România, haideți să reconstruim Timișoara. Nu e bombardată, dar e serios rămasă în timpuri trecute, iar edilii stau cu ochii pe deschiderea plicurilor la licitații de frică să nu rămână fără oferte. Motivele invocate: prețul volatil, lipsa materialelor… asta este. Și aici vorbim de firme adunate din toată țara și deloc puține de afară.

Să ne supărăm că firmele timișorene nu au acces la lucrări, cum avem impresia că cele românești nu vor apuca să se înfrupte din banul american pentru reconstruția Ucrainei. Din zeci de lucrări mai măricele derulate în Timișoara în ultimele două-trei mandate locale, știți câte firme locale au făcut ceva pentru reconstruția orașului? Vreo patru. SDM, companie a autorității locale, care a făcut pasajul Michelangelo, apoi o firmă din Lugoj cu patron în tandrețuri penale cu statul român a început și abandonat legătura la autostradă prin Dumbrăvița, iar o alta s-a chinuit temeinic la fântana cu pești cu termenul de finalizare grav depășit.

PORR lucrează doi ani la modernizarea bulevardului Cetății. Vor zice mulți că austriecii câștigă licitația și apoi o dau la firme mai mici, timișorene. Poate că așa o fi în unele cazuri, dar uite că asocierea Porr cu alte șase firme pentru Cetății a adus la masa bugetului încă o firmă austriacă, vreo trei din București, una elvețiană, una din Sibiu și una din Câmpina, niciuna din Timișoara. Celelalte lucrări? O firmă din Râmnicu Vâlcea, la Fantana Dacia. Porr Austria și o societate din Iaşi ne-au făcut și ne vor face Pasaj Jiul sau Piata Balcescu. Aradul participă la reconstrucția Timișoarei prin Calea Bogdăneştilor. Dar hai să mai căutăm și găsim Constructimul la reabilitarea gării. Uraaaaaa!

O altă firmă din Arad ne-a reparat podul Ştefan cel Mare. SPIC Internazionale Italia în asociere cu o grămadă de firme din Iași, Arad și Galați, pasajul Solventul. Stațiile de încărcare a mașinilor electrice vor fi făcute de cineva din Argeș. Castel Huniade, o firmă din Iași. Harta verde, două firme din Târgoviște. Traseul Revoluției, o firmă din București, normal, pasajul Crizantemelor, făurari din Arad. Tot italieni meșteresc la racordul Sânandrei la A1 și-au fost băgați de ministrul Grindeanu pe lista neagră a neserioșilor. Italieni și la Centura Sud și tot pe lista neagră. Mai avem o societate timișeană, din Pădureni, care va lucra la pista biciclete Giarmata – Timişoara, dar la parcarea CJT de la comisariat ne vom baza pe o firmă din București.

Mai demult, pe vremea primarilor Ciuhandu-Robu, firma Romprest Bucuresti ne-a făcut pietonal centrul istoric. Cine ne va face stadioanele, că nu prea vrea nimeni, au trecut trei sesiuni pe SEAP până s-a găsit una interesată de ăla micu, lego, din Buziașului. Sala polivalentă? Va fi frumos, dar când terminăm cu toate astea, vom trece la Arad, Caransebeș și apoi reconstruim Ucraina, c-a promis Marcel Ciolacu. Dacă n-o fi gata între timp. Am vorbit de câteva firme austriece ce ne cam repară Timișoara? Hmmm. Dacă le boicotăm?