PSD și PNL sunt partide care s-au reformat. Cum, n-ați observat?

Resursele de naivitate ale unora sunt nemăsurate. Era cât p-aci să mă exprim perpendicular în sensul că marea coaliție PSD-PNL-UDMR pentru stabilitate este exact ce-i zice în titlu: ceva pentru stabilitatea României în vremuri de criză. Apoi m-am mai trezit și am observat că marea asta coaliție e, de fapt, pentru a-și salva ei pielea în fața unui tăvălug suveranist ce-ar putea să ne surprindă la viitoarele alegeri sub numele AUR. Poate a fost și asta, dar zilele astea am văzut ce-i roade în realitate. Cât pe ce să cred că PSD nu mai este PSD de pe vremea lui Dragnea, că Dragnea se naște o dată la zeci de ani cu tupeul ăla, iar ceilalți „dragnea” mai mici n-ar avea îndrăzneala să facă ce-a făcut cel ce avea să înfunde pușcăria.

Uite că „dragnea” ăștia mai mici devin și ei mari. Au crescut. Ciolacu de ce n-ar servi patria și partidul pline de activiști și funcționari flămânzi, harnici, dar speriați că în hărnicia lor vor greși în sensul abuzului de funcție? Căci asta tot auzim: că primarii ar face ei treabă, dar nu mai au curaj din cauza DNA, iar dezincriminarea furtului din avutul obștesc în valoare mai mică de 50.000 de euro nu e pentru îmbogățirea decidenților, ci pentru a porni ei treaba neînfricați de procurorimea României. Câte proiecte am pierdut noi de la Uniunea Europeană în tranșele anterioare nu le-am pierdut că nu știam noi meserie în administrație. Și nici că PSD voia să fure banii, iar de la Europa era mai greu, ci le-am pierdut pentru că primarii se temeau să nu greşească… Nu mai râdeți așa.

Sorin Grindeanu oare n-a mai crescut și el? Era cu Ordonanța 13 (e adevărat că a fost și cu Nr. 14), dar astăzi nu e tot mână dreapă a președintelui de partid, viitorul premier? Dar să terminăm cu văicărelile astea depre cum ne-a dezamăgit PSD, partid care, la urma urmelor, tot șoareci mănâncă, ca pisica aia care tot pisică rămâne. Să vorbim și de PNL, care PNL a dat impresia că luptă și el cu tăvălugul Dragnea. El, cel puțin îmi spuneam atunci argumentând diferența dintre PSD și PNL că oricâtă tentație la furt ar fi și la liberali, căci oameni sunt și ei, tot e alt aluat. Că liberalii niciodată n-ar face ce-a făcut PSD cu Dragnea atunci, iar prezența lor la guvernare e o garanție că nu se va mai repeta așa ceva. Jur că așa am gândit. Ce, am fost singurul?

Totuși, până la următoarea dovadă a unor calcule proaste ce le mai facem referitor la PSD, PNL și UDMR propun să mai facem unul. Să recunoaștem că nu e chiar ca pe vremea lui Dragnea. Să fim serioși. Dragnea a spus că vrea o mizerie de ordonanță și a primit-o de la premierul său de atunci. Apoi n-a dat înapoi în câteva ore, ca la Ciolacu și Ciucă acum, ci s-a bosumflat de abia după ce s-a copt termenul de anulare, în zece zile. A zis Dragnea că a fost de vină ministrul său de Justiție „altă întrebare”? Nu, n-a venit ca Ciolacu speriat de bombe să zică că de vină este ministrul Predoiu, care n-a promovat cu specialiștii lui o treabă bine făcută. Dragnea a fost clar, a zis că așa vrea să facă, după pofta mușchiului lui. Ciolacu n-a mâncat usturoi și zice că nu pute, dar senatorii lui care au votat la grămadă cu liberalii și udemeriștii oare au fost induși în eroare de specialiștii de la justiție? Așa e, domnule senator Eugen Dogariu (PSD Timiș)?