Piticul galben

Într-un grafic dat publicității de primarul Dominic Fritz în primele zile ale lui 2024 puteam observa patru „pitici” mici în culoarea galben și apoi un bastonaș ceva mai mare și încă doi „giganți” în albastru, toate într-o schemă statistică din care ar trebui să vedem că administrația Fritz a investit în dezvoltarea Timișoarei cei mai mulți bani dintre toate mandatele trăite vreodată. ”Piticii” galbeni sunt sumele alocate dezvoltării în ultimul mandat Nicolae Robu, ultimii doi „giganți”, firește, sunt realizătile actualei administrații Dominic Fritz. Sumele? Nici nu mai contează, atâta vreme cât ne rămâne pe retină „piticul galben” și ditamai coloana în albastru. 

Categoric că în acest an se va lucra mult pe management de imagine și propagandă, dacă doriți un cuvânt care îmbină jumătăți de adevăr cu omisiuni folosite în diverse scopuri, fie ele și electorale. Însă dincolo de propaganda „piticului galben” și a „gigantului albastru”, plecăm de la ideea că bugetele anuale ale municipalității au crescut liniar, dar nu atât de brusc precum vedem în „graficul dezvoltării” prezentat de Dominic Fritz. De unde putem gândi că executivul de acum a prioritizat altfel. „Piticul” galben poate fi și el „gigant”, dacă ai studia partea socială sau capitolul subvenții uriașe pentru transport, pentru încălzire și așa mai departe, dar trebuie să știm la ce culoare vrem să ne bucurăm.

Cu datele acestea putem compara strategii, viziuni, pariuri care pot fi câștigate nu imediat, ca și cum ai da gratuitate pe tramvaie, ci în mulți ani de zile, încercând să restructurezi sisteme bugetofage care au făcut ca „piticul galben” să fie doar un pitic în actulele analize. Bun, asta e partea cu care se poate lăuda Dominic Fritz, vor zice mulți, dar hai să observăm că tot ce a dezvoltat actualul executiv cu banii ăia mai mulți au fost idei ale lui Robu, căci în acestă cheie se judecă performanțele unui primar de câteva mandate încoace: a cui a fost ideea?

Și nu este mult greșit să gândești așa. E formidabil să ai idei bune, dar este infinit mai greu să le finanțezi prin tot soiul de programe și să le execuți fără probleme. Totuși, când spui proiectul Cetății, Bogdăneștilor, Vidrighin, Solventul, stadion Lego, poduri sau pasarele peste Bega, maternitatea, modernizarea pieței Operei, a pieței Traian și altele te gândești că Nicolae Robu ar pretinde să taie panglica acestor realizări, pentru că el a venit primul cu ideile. Ca și cum „Neobositul” în primul său mandat n-a făcut altceva decât să execute ce n-a terminat Gheorghe Ciuhandu și să-și înregistreze paternitatea pe ce idei zămislea zi și noapte, iar nimeni după el nu mai avea voie să se gândescă la ele fără să tulbure conștiințe.

Categoric, să ai idei este un lucru formidabil. Să vorbești multe despre ce visezi noaptea și să apuci să faci puține nu mai e atât de senzațional. Pe de altă parte, Dominic Fritz trebuie să aibă un portofoliu de idei care să cuprindă ceva mai mult decât Magistrala verde Shopping City – Piața Mocioni, pentru cazul că își va da seama vreodată că electoratul vrea să numere și ideile, să trăiască cu fantezia lor și (poate) mai puțin să constate dacă ele s-au și realizat după unui, doi sau două zeci de ani, ca pe vremea „piticului galben”.