Stadionul lui „Hiroo Onoda”

Hiroo Onoda a fost soldatul japonez care refuza să se predea, necrezând în ruptul capului că s-a terminat al doilea război mondial. 29 de ani a stat ascuns prin jungle filipineză, după care a fost convins de fostul său comandant să se ducă acasă, acolo unde a fost primit ca un erou. Așa și liberalul Cosmin Tabără, viceprimar de Timișoara, președintele organizației municipale PNL. Și pentru dumnealui războiul s-a terminat cam demult, dar omul are ambiția să facă cât mai multe demersuri în proiectul stadionului Lego, ultimul anunț fiind primirea autorizației de mediu. De acum înainte lucrarea ar putea intra în linie dreaptă, iar Cosmin Tabără, ca Hiroo Onoda, să fie chemat la tăierea panglicii primului stadion construit de timișoreni, după cel ridicat de arădeni 60 de ani în urmă.

Șansele ca stadionul Lego să fie terminat și să devină gazdă pentru o echipă de fotbal încă neștiută a Timișoarei sunt însutit mai mari ca probabilitatea ca dl. Tabără să mai prindă o demnitate în executivul primăriei după alegerile de la anul. În mod normal, făcând opoziție în consiliul local, liberalii n-ar fi avut pentru ce să ocupe o funcție de viceprimar, iar dacă tot o ocupau, defectorul Ambruș ar fi fost mai potrivit, deși modelul cu aleși cumpărați „la bucată” nu face cinste democrației niciunde, mai ales pe Bega. A rămas așa, după ce USR a pus un vicepreședinte la CJ Timiș, iar liberalii viceprimar la Timișoara și lumea se prefăcea că e pace.

Ca să nu încurce ca „vice” treburile pe acolo, primarul i-a luat majoritatea atribuțiilor importante, lăsându-i-se omului să se joace cu spațiile verzi (sportive), evidența populației și alte treburi asociate activității de ascuțit creioane. Doar că Onoda al nostru de Timișoara s-a încăpățânat să plimbe dosarele pentru stadionul Lego până în faza de acum. Ba și-a mai luat consilieri de calitate, ca și cum războiul pentru dumnealui nu s-ar fi terminat. Nu s-a ferit să se arate supărat în partid când conducerea filialei județene și-a bătut joc de el în campania de desemnare a candidatului pentru primărie. Nu că avea el mari șanse în fața lui Dominic Fritz, dar să prostești lumea cu jucatul de-a candidatura, când pe final știai că scoți „iepurele” cănit din joben, arată ce rol are organizația Timișoara în jocul de putere al PNL Timiș.

Pentru ce mai luptă Cosmin Tabără astăzi? Dacă recâștigă Dominic Fritz Primăria Timișoara, probabil vom avea un viceprimar PSD. Nu se înțeleg ei la nume, dar până la urmă îi va intra „mortu” în casa deciziilor cu care primarul USR vrea să mai conducă un mandat Timișoara. Dacă va câștiga Nicolae Robu cel cănit, atunci viceprimar cu siguranță din partea PNL va reveni Dan Diaconu, iar pentru suport politic va fi dată cea de-a doua funcție de „vice” unor parteneri de cursă lungă.

Pentru stadion mă gândesc că se mai luptă, deși numele lui nu va putea sta la intrare. La urma urmelor, stadionul se va face din banii timișorenilor, iar demersurile astea este firesc să le facă cineva plătit în zi de leafă pentru așa ceva. Dar merită apreciată îndârjirea lui Cosmin Tabără de a pune proiectul pe pilot automat. Chiar putea să ascută creioane pe banii ăia. Nimeni nu l-ar fi condamnat pentru asta, nimeni nu-l mai vedea mâine-poimâine ca demnitar liberal, iar dacă se va supăra acum pentru ce i s-a întâmplat, nu va mai prinde nici măcar un post de subprefect, la tolăneală. Bună treabă!