Testul cu drugtestul

Niște înalți funcționari din guvern s-au gândit zilele trecute să schimbe legislația rutieră în sensul reglementării chestiunii ăsteia cu consumul de droguri la volan. Nu se știe care dintre înalții funcționari publici din guvern s-au apucat de așa ceva, cei care vor întărirea acțiunii statului în viața noastră de zi cu zi sau cei care se plictiseau pe la Palatul Victoria, dar gestul lor a supărat atât consumatorul de droguri, cât și zona civică militantă pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Ideea era în felul următor în noul cadru legal: dacă te oprește poliția și ochiul organului crede că ești „consumat”, atunci el te pune să sufli în fiola care detectează substanța ingerată. Numai că tu, cetățean informat și prevăzător, ai auzit că acele teste dau multe rateuri și este posibil să apari „consumat” fără să fi tras ceva în realitate. Asta te supune suspendării carnetului, poate și dosar penal pentru consum, dar și rușinii publice. În acest caz, nu vei fi de acord să sufli în drugtest. Noua legislație zice că până finalizarea analizelor din laboratoarele medicinei legale, pentru așa ceva vei rămâne fără carnet 72 de ore.

Cei care știu că mai bine lași necondamnat un vinovat, decât să condamni un nevinovat au sărit cu o petiție, cerând să se modifice modificarea: să nu ți se ridice permisul până la lămurirea cu analize sanguine, uitând și de alte zicale despre cât valorează o viață de om. Doar în acești termeni s-a purtat dezbaterea: ce facem cu nevinovatul? Da, așa este, ce facem cu el? A luat antiinflamatoare, a luat medicamente de hipertensiune, ce a luat altceva decât drogul pe nas? Dar mai bine nu mai pedepsim pe nimeni, părea să vină soluția, căci știm cu toții că aici s-ar fi ajuns dacă nu se aprindea lupta politică în guvern.

Câteva nopți n-am dormit la gândul că un nevinovat va fi pedepsit pe nedrept de polițistul cu testul, dar nu ne-am fi gândit o clipă ce face românul șmecher și drogat dacă i se dă ocazia să facă, acoperit de lege. El va refuza testul, va cere analiza la IML, dar după cele 72, 96 sau 168 de ore în care i se fac analizele în laboratoarele IML poate mai moare cineva în trafic. Oricum, statul instrumentează puțin sau aproape deloc infracțiuni legate de droguri. De la intrarea mărfii în țară și până la micul consum, parchetele nu prea produc dosare cu finalitate în condamnări pe acest lanț, unde mai pui că orice înăsprire a legislației vine contestată, timorată și castrată de reacția societății.

Statul a consumat atâția bani în sănătate cât am fi putut avea infrastructura pe care să ne bazăm niște legi normale, dar ne trezim acum că nu putem aplica legi din cauza lipsei… infrastructurii. Cu banii ăia puteai cumpăra atâtea laboratoare la IML cât să dai răspunsul în 48 ore, dacă asta e chestiunea ce supără în acest moment, timpul. Cumpără statul român prin casa de sănătate, spitale și alte instituții medicale cât nu pot monta tehnicienii. RMN-uri, computere tomografe, aparate performante pentru tot felul de imagistică, iar dacă le cauți prin beciurile spitalelor acolo le găsești, nedesfăcute. Ca să nu mai vorbim de concediile medicale date ca unul de odihnă când ai nevoie de câteva zile libere…

Până la urmă hotărârea asta de guvern cu suspendarea permisului pentru trei zile dacă refuzi testarea e mai mult decât nimic. Atât. Vocea societății ce s-a făcut auzită putea să se impună prin renunțarea cu totul la ordonanță, ca de atâtea ori în România. Trei zile cu carnetul suspendat, apoi alte nu se știe câte cu el revalidat până la terminarea analizelor de sânge nu lasă fenomenul nesupravegheat 100%, dar nici nu va diminua din el. Victime nevinovate nu sunt doar cei care suflă în drugtest după un nurofen și primesc un rezultat fals pozitiv, ci sunt și morții sau răniții de pe șosele pentru care ne facem că legiferăm, ne facem că aplicăm legi și pedepse, de regulă sub presiunea unor tragedii cum a fost cea cauzată de tânărul Pascu.

Suntem mulți care muncim câte puțin, milimetric și micronic la aranjarea mai normală a acestei societăți și suntem în faza în care trebuie să fim vigilenți în fața posibilelor abuzuri, dar nu bucurându-i prin asta pe șmecherii acestei țări. Avem destui care ne consideră pe noi ceilalți niște fraieri nedescurcăreți. Că ei se descurcă în viață și cu școală, și fără școală, și cu educație de acasă, și fără ea, și cu meritocrație, și cu impostură până la vârful statului. Ar fi cazul să-i mai întristăm puțin, chiar dacă ar fi să plătim noi ăștialalți un mic preț pentru asta.