Omul dus cu pluta. Când votezi la mișto îți bați joc de tine

Pot înțelege că jumătate din românii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne din dezinteres, din plictiseală, din lipsă de ofertă de calitate. Pot înțelege și că aproape jumătate dintre cei care s-au dus la vot se simt abandonați de clasa politică, de felul cum se face justiția, că alții nu mai suportă sărăcia, că nu mai au așteptări de la partidele- sistem. Înțeleg și că infrastrutura liberală a preferat schimbarea lui Ciucă decât un vot bun pentru prezidențiabilul lor… Putem înțelege tot ansamblul ăsta de elemente care a dus la rezultatul de duminică.

Până la un anumit punct înțeleg și votul la mișto. Îmi amintesc de răspunsul dat de Kelemen Hunor când a fost întrebat la Digi24 ce ar mânca la o ultimă masă premergătoare Apocalipsei, iar candidatul UDMR a spus „mai degrabă aș bea ceva”. Da, știu că rețelele de socializare sunt o platformă prin care ajungi mai ușor la alegător, prin niște algoritmi care-ți cultivă necazul, nevoile. Totuși, nu înțeleg ceva la valul ăsta care a ridicat un candidat ciudat la aproape 23% dintre români în duminica votului. Cum poți vota după ce te uiți pe tik-tok la un clip de câteva zeci de secunde? Cum îți poți face o opțiune de vot într-un mod atât de frivol?

Decizia de a vota cu cineva e despre viața ta. Nu sunt lozinci, dar nu poți face asta după ce privelști niște imagini cu o persoană călărind, făcând sport, ca Putin, sau vorbind toată ziua de pace, ba în haina legionară, ba în cea a activismului rusesc. Printr-un vot prost ți se poate da peste cap viața, nu merge să te dai în primire ăluia pentru că-ți place cum călărește. Nu se poate să vină cineva atât de ușor să-ți impacheteze țara și s-o ia sub braț, fără să putem face ceva. Sistemul american de aia e așa de complicat, ca poporul exaltat să nu aducă la guvernare pe nemestecate, negândite sau așa, de-al dracului, că vrea cineva să se distreze.

Un vot nu e ca o glumă ieftină pe tik-tok, să râzi sau să închizi telefonul și să-ți vezi de ale tale. Nu e nici despre o damă goală care îți poate trezi altfel de reacții. Un vot e despre cinci ani din viața ta, despre un mesaj pe care România îl transmite societății occidentale din care facem parte, despre un viitor oferit copiilor tăi, e despre libertăți și democrație. Cum ajung peste două milioane de utilizatori de telefoane să decidă toate astea ca după o beție?

Candidatul surpriză nu a participat la dezbateri televizate, a transmis mesaje în interviuri date în podcasturi, iar când folosea clipuri pe rețelele de socializare trebuia să observi că ai în față un personaj aflat în delir mistic, sancționat cu ștergerea mesajelor online chiar și de Biroul Electoral Central. Atât de ușor îi este cuiva să pună un președinte? Are vreo instituție a statului garanția că în aceste alegeri vorbim doar de opțiuni și slăbiciuni ale alegătorilor? Sau ne putem teme că cineva îți poate lua atât de facil țara.

Ce urmează după ce îl pui pe acel om într-o funcție atât de importantă? Norocul nostru că guvernarea României este asigurată de o majoritate parlamentară, iar noi votăm duminica viitoare Legislativul, un exercițiu democratic parcă mai important ca niciodată. Probabil că rațiunea va învinge miștoul, iar alegătorii vor alege păstrarea orientării proeuropene, preferând să nu-și joace periculos viitorul. Dincolo de scenarii și conspirații, Europa a intrat cam nepregătită în războiul ăsta purtat cu arme online și cibernetice de o mare putere mai la est de noi. Sistemul imunitar democratic poate că va mai scoate România dintr-o astfel de criză.