Dovada că pe vremea lui Ceaușescu i-a fost foarte bine

Brânzeturi, coșulețe cu legume, rulouri de vinete, ciuperci gratinate, salată de vinete, ardei gras cu salată, castraveți cu urdă și mărar, rulouri de șuncă cu salată. Șalău umplut cu legume, păstrăvi cu sos de roșii, crap la grătar, dovlecei parizieni, miel, chifteluțe de pasăre, ficăței, sarmale în foi de varză și salate în foi de viță. Fripturi asortate de mușchi de vită, cotlet și file de porc, mici și pui la grătar, antricot și ficat de vită cu garnituri precum ghiveci gratinat, orez țărănesc, cartofi gofre. Salate asortate, ardei copți.

Desert? Rulade cu fructe, plăcintă de casă cu brânză și fructe, parfait de fructe – înghețată asortată, cozonaci asortați, prăjitură de casă, piersici, mere, pere, prune; struguri albi și negri; pepeni galbeni și verzi; porumb fiert și copt. De băut: țuică, vodcă, Galbenă Odobești, Cabernet Sauvignon Sâmburești, Borsec. Nu, nu e meniul premium de la o nuntă ce ar avea loc azi și la care te scapi de câteva sute de euro. Este ultima masă de 23 august a cuplului prezidențial Elena și Nicolae Ceaușescu, așa cum ne-o arată adevărul.ro.

În mod normal, o astfel de informație și-a avea locul în colțul de mondenități politice din trecut. La urma urmelor, comesenii Elena și Nicolae au fost șefi de stat și, probabil, că la acea vreme și Helmuth Kohl sau oricare dintre președinții Bush ar fi consumat o la fel de mare bogăție culinară. Nu, pentru noi informația ne spune mult mai multe la 35 de ani de la revoluție, când parcă, mai mult ca oricând, cineva vrea să ne convingă că pe vremea lui Ceaușescu a fost mai bine decât este acum.

Degeaba vine astăzi Statistica, economiști credibili să arate că am crescut în acești ani mai ceva ca Făt Frumos din poveste, că PIB-ul e de zece (doar zece?) ori mai mare ca în 1989, căci tot degeaba. Noaptea se lasă peste tot mai multe minți de români, odată cu expandarea nostalgiei unora pentru acele vremuri, dincolo de amintirile tinereților noastre și alte clipe de neuitat.

Suntem poftiți să plângem după școli în care dacă tremurai de frig în clase, copiii erau scoși la munci agricole, ceea ce astăzi ar fi de neconceput. Plângem după armata în termen făcută de flăcăii noștri, dar am socoti inutil să ne apărăm în fața unui vecin agresiv ca Rusia. Regretăm cota la benzină de pe vremea lui Ceaușescu, dar nu ne-ar mai opri nimeni azi să plecăm măcar o dată pe an în Grecia, la scaldă. Și poate că ni se umezesc ochii la gândul că pe vremuri „trăiam de unde lucram”, un eufemism pentru infracțiunea de furt la locul de muncă, iar astăzi ni se numără până și secundele la angajatorul străin despre care știm că este rău doar pentru că se încăpățânează să facă profit.

Masa Elenei și a lui Nicolae n-ar fi extravagantă prin cantitate și conținut dacă în acele vremuri populația n-ar fi făcut foame și frig în numele unor obiective politico-economice bizare, regăsite astăzi pe lista de obiective electorale ale așa-zișilor suveraniști patrioți. Cum ar fi plata datoriei externe până la zero, cu sacrificii enorme în nivelul de trai al populației, investiții bizare în industrii moarte, în numele ideii de neatârnare în fața imperialismului politic și economic occidental.

Grele sunt nunțile astea. La ultima la care am fost era să mă sufoc. După șalăul umplut și dovleceii parizieni a venit fileul de porc și cartoful gofre a trebuit să mă lupt cu sărmăluțele cu smântână și bacon afumat, căci nu se cheamă că ai fost la nuntă dacă nu ai mâncat așa ceva. Tortul miresei, rulada de fruncte și Galbena de Odobești au pus capac. Nici n-am știut atunci cât de greu i-o fi fost lui Ceaușescu la ultima sa masă de 23 august.