Un stadion numit decență

Alfred Simonis nici nu concepe să nu se facă stadionul. E bine să nu conceapă, căci atunci când concepem să nu se facă ceva în România, sigur nu se va face. Alfred Simonis și dacă ține motoarele ambalate și vuzueaua la urechea decidenților centrali poate că stadionul se va termina cu doi ani întârziere. Când ai toate condițiile, tot se găsește cineva să conteste licitația, să n-aibă asigurată materia primă, să fie iarnă năprasnică, nu mai vorbim de lipsa de bani, și ne trezim că termenul din contract e depășit. Iar noi nu plângem pentru că ni se pare normal să se întâmple așa.

Recunoaștem că un stadion ne-ar ajunge în Timișoara până vin vremuri mai bune. Dacă e gata arena Eroii Timișoarei din Calea Buziașului cine s-ar supăra să jucăm o ediție de liga a doua la promovare? Iar dacă apoi mai mergem câțiva ani să umplem noul mic stadion în meciurile cu FCSB, UTA sau Dinamo ne strică? Nu ne strică și știm asta, dar nu putem să-i zicem lui Alfred Simonis să nu protesteze pentru că apoi chiar nu mai primim nimic.

Vom spune, păi dacă acum când avem doi lideri naționali promovați din Timișoara și nu ne face guvernul stadion în seamnă că suntem fraieri. Peste tot s-a făcut cu baroniadă locală, iar acum când ai ditamai Grindeanu în Kiseleff, un mega primar Fritz la butoanele USR-ului noi să recunoaștem onest și plini de decență că statul are nevoie de bunul nostru simț și buna noastră măsură? Da de unde, acum trebuie bătut fierul, cât e cald, fie că se încălzește de se topește cu tot cu țară, fie îl facem pe stadion, să nu rămânem de căruță.

O păsuire de am accepta fără să ne doară atâta și tot trebuie să fim atenți la tâlhari. Legile se schimbă, vechile obiceiuri se uită și ne trezim că un stadion tocmai dărâmat nu se mai cheamă „fostul Dan Păltinișanu”, ci an cu an va da idei celor ce vor să-l numească teren liber de construcții. Apoi nu va mai fi stadion și spațiu verde, conform legii, ci ar putea să le dea idei iubitorilor de mall-uri, iar asta chiar ar fi o porcărie.

Timișoara are nevoie de acel complex sportiv din care ar trebui să facă parte nu numai noua arenă de 30.000 de locuri, ci și o sală polivalentă de 16.000 sau câte vor mai rămâne până la aprobare, dar cele două trebuie să fie una lângă alta și să deservescă o Timișoară a viitorului nu prea îndepărtat. Miza nu este ambiția de a porni și termina ceva într-un an, doi acolo, căci fotbal putem juca și în Calea Buziașului ani buni de acum încolo, echipă să avem, ci încăpățânarea de a face ce ne-am propus.

Alfred Simonis și-a făcut catedrală din acest obiectiv sportiv și social. Normal că nu se face să fie tocmai el rezonabil până se trezește careva prin Slatina să facă tot o astfel de ctitorie, fără să-și facă scrupule și aspră vinovăție că a dezechilibrat economia tocmai în ani de criză. Doar din aceste considerente putem să ne facem că plouă și să așteptăm minuni. Căci dacă le așteptăm sunt șanse mici să vină. Dacă nu le așteptăm, șansele devin nule, iar „nulul” nu e un cuvând cu care o speranță a PSD să-și încheie mandatul.