Cum ar fi arătat coșmarul PSD-ului?

Anul 2024 a fost o afacere pentru PSD. Proastă afacere. Cum toți anii electorali au cam fost tratați ca afaceri pentru PSD, nimeni nu s-a mai mirat, dar Marcel Ciolacu a jucat cartea vieții sale. Atât de prost a jucat-o încât business-ul n-a mai fost nici „tun”, cum ne-au obișnuit atâția ani, nici chilipir, ci un banal teleshopping. Au venit cu un istoric de măriri salariale în domeniul bugetar, foarte bine, lumea dădea șpagă să se angajeze la stat, „dar asta nu e totul!”, părea să spună, ca un actor prost, președintele și premierul Ciolacu pe micile ecrane, în pauza de publicitate.

A urmat episodul „banii pentru primari”. Vom spune că ăsta e un lucru bun, că s-au dezvoltat comunitățile locale, dar nici asta n-a fost totul! Suprizele au ieșit din basca PSD-ului ca iepurele din a magicianului, doar că pensiile mărite n-au fost nici ele totul. Au mai venit miliardele „băute” din rezerva guvernului. Dar a urmat și plata la urne. Combinată cu altă prostie, de a da voturi lui Simion, prestația candidatului Ciolacu a primit de la alegeri ca și cum n-ar fi dat nimic nici primarilor, nici bugetarilor, nici pensionarilor. A fost un an cum nu se poate mai prost ca afacere pentru PSD și Marcel Ciolacu.

Au fost cadouri otrăvite și pentru cei care au primit „darurile”. În mod normal, ele ar fi trebuit date înapoi, dar cum ce se dă nu se mai ia înapoi când e vorba de venituri într-o țară săracă ca România, guvernanții au trebuit astăzi să găsească modalități de a lua banii inapoi. Și îi iau prin TVA, alte taxe, dar care taxe sunt plătite de toți, nu numai de cei care au primit darurile de la Ciolacu. Gata cu vorbăria, căci nu asta ne interesează acuma.

Tare curios aș fi să aflu ce s-ar fi întâmplat dacă mecanismul „teleshopping al PSD ar fi funcționat normal. Au dat la greu ce era de dat gonflând datoria făcută de țară la bănci și ar fi luat poate 45% dintre voturi, ca Dragnea. Cu minoritățile făceau guvernare lejer, asta dacă PNL nu se ruga și el să fie băgat în seamă. Ce făcea PSD acum când vorbim aceste rânduri? Câte pachete de austeritate făcea? Unul, două, trei… niciunul? Cu cine se mai certa Ciolacu că de ce se mărește TVA? Aaaa, cu opoziția de la USR, care ar fi zis la fel de populist că nu trebuie mărite taxele, ba că n-ar fi rău să se micșoreze pentru binele românului!

Ciolacu ar fi avut încercarea vieții sale să fie acum premier. Noi, asemenea. PSD, și el. S-ar fi dus în cap după doi ani, asta dacă nu făcea pe mortul ca în fața ursului de nu i se mai auzea nici respirația. Și ce mai făcea PSD cât nu i se auzea respirația? Păi ce să facă? Dădea cu România în gard, intra în incapacitate de plată și venea Comisia Europeană cu FMI, ca în Grecia, să impună austeritatea guvernului Ciolacu. Care nouă ne-ar fi zis că ei, pesediștii, ar mai fi mărit în continuare pensiile și salariile, dar că nu pot de nenorociții ăștia de la finanța mondială.

Așa scăpam de AUR, care trăia frumos, ca și până acum, în interiorul PSD, scăpa și Grindeanu de sarcina nasoală să critice orice face premierul Bolojan după mizeria lăsată de PSD, scăpa și de scandal intern după ce activul de partid observa cum se duc procentele spre alte partide chiar mai iresponsabile decât PSD.