Chiar Victor Ponta? Prefecta Micicoi şi acel moment ratat când tăcerea era dovadă a înţelepciunii

„Nu eu m-am schimbat, ci partidele. Eu am rămas același, ele și-au pierdut rostul și principiile.” Am citat aici din Constantin Argetoianu, un personaj cu o educaţie rafinată, dar unul dintre cei mai oportunişti politicieni ante şi interbelici. El a lăsat însă în urmă nişte spectaculoase “Memorii” , referitoare la viaţa politică interbelică. Ca politician a rămas însă cu eticheta de mare oportunist, iar în limbajul de astăzi i-am spune “traseist”, el colindând mai toate partidele posibile: de la conservatori la liberali, de la ţărănişti la partidul carlist etc. Iar înainte de Gabriel Oprea, acelaşi Argetoianu îşi justifica cameleonismul politic prin “interesul naţional”.

Mi-am amintit de fraza de mai sus, dar şi de politicianul Argetoianu, la finalul săptămînii trecute, atunci când noua prefectă de Timiş, Cornelia Micicoi, şi-a justificat traseismul politic exact pe acelaşi calapod. Respectiv, şi pentru Micicoi partidele s-au schimbat, în timp ce ea a mers pe acelaşi drum drept. “Practic, eu nu mi-am schimbat nici ideologia, nici direcția, pentru că eu, de orientare ideologică, sunt de centru-dreapta”, a spus, printre altele, Micicoi.Pe bune? Amintesc că primul partid în care a intrat Micicoi a fost Pro România lui Victor Ponta, formaţiune care s-a declarat din start de centru-stânga.

Asta declarativ, fiindcă altfel a fost un partid născut din frustrarea fostului premier după ce a pierdut controlul în PSD. Pro România nu era altceva decât un PSD mai mic, zugrăvit puţin pe exterior, în interior regăsind tot felul de lighioane PSD-iste. Începând cu Ponta, una dintre cele mai hidoase figuri politice post-decembriste, un mitoman prin excelenţă şi care acum bântuie prin peşterile naţionalismului primitiv. Tot pe acolo au mai trecut personaje slinoase, precum Tudose, cuţitarul din Brăila, Mocioalcă, baronul de Caraş-Severin, “eroul” de la Colectiv, Bănicioiu ş.a. Iar doamna Micicoi nu avea cum să nu ştie cine e Victor Ponta şi compania. Astfel că demersul ei de-a intra în Pro România a fost ori pur oportunism ori o dovadă de analfabetism politic.

Spre final, două observaţii. E cel puţin curios cum USR a plasat pe această funcţie un traseist politic. Şi asta în condiţiile în care, în trecut, partidul a  fost extrem de rigid în această chestiune, fiind mai catolic decât papa. A pierdut mult în zona rurală, tocmai fiindcă refuza oameni din alte partide. E adevărat, Micicoi nu e membră USR, ci a partidului Forţa Dreptei. Dar USR a validat-o. Trec şi peste traseism. Dar chiar de la Victor Ponta? Ce ţi-e Ponta, ce ţi-e Simion, ce ţi-e Georgescu!?

Apoi, fascinant în povestea asta este că unii n-au ştiut că doamna Micicoi a intrat în politică în partidul lui Ponta. Acum au aflat chiar de la ea. Poate doamna Micicoi va fi un prefect bun. Dar sunt momente în viaţă când e mai bine să taci. Doamna Micicoi a ratat de această dată acel moment. „Tăcerea este uneori cea mai bună dovadă a înțelepciunii”, spunea Euripide.