Chiar și rupt în fund, principala grijă a statului român e confortul infractorului

Când SUA și Uniunea Europeană și-au propus să ne ia pe lângă ele, deși încă n-am abandonat de-a binelea apucăturile Evului Mediu, au vrut ele să facă așa pentru a nu ne pierde în sfera de influență a altora mai de la răsărit, nu că eram noi aliniați perfect rigorilor civilizației occidentale. Știau și ei asta, știam și noi, astfel că ne-au lăsat o listă cu ce avem de făcut pentru a nu se face de rușine când umblă cu noi pe stradă, rudele mai sărace și necizelate. Listele se numeau aquis-uri, opisuri, jaloane și erau considerate șanse istorice prin respectarea lor pentru ca România să devină o țară modernă și prosperă.

Cum Europa era o democrație foarte atentă la libertăți, iar deodată cu structurile politice am devenit interesanți și pentru cele civice, atât de necesare pentru o supraveghere activă a politicului, a administrației și justiției, civilizatul Occident a căzut cu noi într-o capcană. Ne-au învățat cum să facem lucruri bune, dar când să ne prelucreze și pe latura respectării drepturilor omului, viclenele structuri ale statului român, mai degrabă vechi, dar și dintre cele noi, au știut imediat cum să folosească această „lecție” în folosul celor privilegiați.

Spune-le magistraților că trebuie să fie recompensați pentru că nu au voie să facă afaceri, politică, proteste, ci numai să împartă legea corect, și te trezești că ei își aranjează cele mai mari salarii, cele mai mari pensii, cele mai timpurii, de asemenea, toate oferite de noi, contribuabilii, dar fără a avea garanția că primim și acea lege împărțită corect. Timp în care dascălii care i-au școlit pe băncile liceului sau facultăților trăiau din nici 10% din veniturile lor de oameni protejați ai statului.

Spune-le bandiților dintr-o țară putred de coruptă că trebuie să beneficieze de condiții de încarcerare cum n-au nici copiii în orfelinate ori bătrânii în azile și vor delapida dintr-o societate fără grija pușcăriei. Căci, nu-i așa?, Uniunea Europeană recomandă condiții decente, iar noi nu le-am avea în țară, ce noroc pe capul lor! Dar viclenia hoțomanilor nu se oprea aici. Cuplată cu un sistem dator vândut, din politic și până în justiție, ei au mai cerut și anume condiții de încadrare juridică a abuzulurilor, de prescriere a faptelor, de constituire a completelor, iar toate acestea au venit în avantajul lor.

Aproape nimeni n-a mai făcut pușcărie, deși țara era tot mai furată. Astăzi vorbim de o lege care ar fi permis ANAF să fie o poliție neiertătoare cu evaziunea. Cel puțin așa ne gândeam noi, cei care plătim taxe, dar nu se poate așa ceva. Prevederea cu testarea la poligraf a inspectorului fiscal nu este constituțională. Lezează ea ceva, iar noi în țara asta nu avem nevoie de oameni lezați, ci de funcționari odihniți mental, chiar dacă dumnealor lucrează cot la cot cu hoții.

Iar dacă lucrează cot la cot cu hoții, noi nu avem suficiente încasări la buget. Iar dacă nu avem suficiente încasări la buget nu avem nici educație, nici sănătate bine finanțate, nu avem bani pentru investiții, nu vom avea nici pentru salarii la bugetari, nici pentru pensii finalmente. Este o chestiune de securitate națională, dar judecătorul constituțional a avut grijă ca inspectorul fiscal să nu fie lezat la detectorul de bun simț.

La urma urmelor, poligraful te poate prinde cu minciuna. Adică îți arată o posibilă scurgere de informații, de onestitate, toate în folosul celui care păgubește statul de un buget mai consistent. Uite că la asta i-a stat capul magistratului constituțional. Cum să oferim tot confortul pentru un hoț. Pentru că statul nu va avea niciodată uneltele necesare, poate nici voință, să-l depisteze pe complicele lui din sistem. Cum a avut grijă în repetate rânduri ca și anchetele penale să nu fie confirmate legal, de pildă, dacă ascultarea telefoanelor nu este anunțată, în prealabil, celui ascultat.

Și nu numai. Au fost desființate probe pentru că anumite structuri de anchetă au fost încrucișate cu servicii de informații, care, culmea, cu asta se ocupă, cu culegerea de informații. Totul în țara asta se petrece pentru a nu supăra, pentru a nu disturba confortul emoțional al infractorului. Nu-i așa că e interesant?! Plătim niște oameni din banul nostru, ca el să se asigure că cineva ne va fura în liniște.