„Anul 2010 este cel mai oribil an pe care l-am trăit”

Cel puţin unul dintre domeniile de activitate economică despre care suntem tentaţi să credem că înregistrează profit este cel al comerţului cu medicamente. Starea de sănătate tot mai proastă a românilor şi, deci, nevoia de pastile par să vin în sprijinul acestei afirmaţii. Cei implicaţi în acest domeniu nu sunt însă de aceeaşi părere.

Doamnă Rodica Vlad, oamenii vor avea nevoie întotdeauna de medicamente. Să înţelegem de aici că orice afacere în domeniu are succes?

Greşit, total greşit! N-am trăit niciodată o perioadă mai urâtă decât cea pe care o trăim acum, cu încălcarea clară a drepturilor omului, cu cheltuieli ieşite din comun, care nu se mai pot justifica şi care nu mai pot fi acoperite de niciun fel de casă de asigurări şi de niciun fel de împrumut extern. Găurile şi greşelile sunt atât de mari, încât, la ora actuală, este absolut imposibil să le mai acopere ceva. Încearcă să mai supravieţuiască lungind la nesfârşit termenele de plată şi obligându-ne pe noi, farmaciştii, să subvenţionăm Interesul guvernării pesediste a fost să ia independenţa caselor de asigurări şi să obţină controlul asupra banilor. În prezent, bolnavii aproape că nu mai beneficiază de medicamente gratuite şi compensate. Mai mult decât atât, anul viitor se preconizează a fi mai sumbru, cu sistemul de coplată. De unde să ia bani? E clar că nu se vor atinge niciodată de magnaţii drumurilor, pe care îi invocă atât de des, cu o dezinvoltură ieşită din comun, când noi, de fapt, n-avem niciun drum. Sistemul de sănătate nu va fi niciodată profitabil, dacă va fi condus în asemenea hal, iar oamenii nu vor primi servicii pe măsura banilor pe care îi plătesc.

Anul acesta, 2010, este cel de-al doilea an de criză pentru România. A fost el mai bun decât cel precedent?

A fost oribil, a fost cel mai greu an pe care l-am întâlnit. În primul rând, taxele şi impozitele sunt infernale. Acel impozit forfetar care a fost cumplit, iar TVA de 24% este o povară uriaşă, mai mare de atât n-am putut întâlni. După părerea mea, o ţară aflată în dificultate ar trebui să adopte nişte facilităţi care să te facă să reizbucneşti şi să readuci bunăstarea. La noi e taman pe dos. Poverile pe care ni le pun pe umeri fac ca tot mai multe firme să se închidă, fac ca tot mai mulţi oameni să fie dezamăgiţi. Starea de nervozitate şi de boală de la noi sunt în continuă creştere, pentru că surmenajul intelectual este foarte mare, stresul este la maximum şi eu nu văd, în condiţiile actuale, unde ajungem anul viitor.

Înţeleg că nu sunteţi unul dintre întreprinzătorii care consideră că anul 2011 înseamnă, oarecum, ieşirea din criza financiară, iar firmele vor începe să înregistreze profit?

O, Doamne! Dar cum să vezi luminiţa de la capătul tunelului? Cine să o găsească? Nişte oameni interesaţi doar de buzunarele lor? Ar trebui să fie nişte oameni care să găsească soluţii pentru ieşirea din criză. Rezolvarea nu constă în accesarea de împrumuturi peste împrumuturi, ea trebuie căutată în alte locuri.  De exemplu, în sănătate nu trebuie să avem pe listă peste 1.000 de medicamente gratuite şi compensate. Ar trebui să fie câteva sute, care să acopere nevoile oamenilor, ca într-o ţară în care bugetul este de austeritate. Revolta mea este că se scurg bani pe căi ilicite. Criza a adus un fel de sperietură pentru guvernanţi, care nu ştiu pe unde să mai scoată cămaşa. Dar nu cămaşa lor, ci a celor mulţi şi săraci. Multe lucruri ar trebui schimbate. Eu o să ies la pensie cu 1.600 de lei. Un aviator are 15.000 lei. Nu am nimic cu ei, există multe riscuri în meseria lor, dar riscuri sunt în orice meserie. Discrepanţa dintre pensii este mult prea mare. Acelaşi lucru se întâmplă şi la salarii, unde cele de bază au rămas mici, dar sporurile sunt enorme. Am citit, zilele trecute, că numai marmura din faţa Palatului Parlamentului va costa 20 de miliarde de lei. Suma este exorbitantă pentru marmura de Ruşchiţa a domnului Videanu. Eu cred că numai cu o mică parte din averile pe care politicienii le-au adunat am putea să reface  PIB –ul României pe următorii zece ani. Suntem un popor fără iniţiativă şi ne complacem în această stare. Ne place să fim umili. Nici istoria noastră nu este  strălucită, aşa că la ce viitor să ne aşteptăm? Alţii au politicieni care au făcut istorie. Noi ce avem? Avem bătălia de la Posada, cu pietre, bătălia de la Rovine, tot cu pietre şi cu fântânile pe care le-am otrăvit, îi mai avem pe Horia, Cloşca şi Crişan, care s-a spânzurat cu şiretul de la opincă… Cei trei nici măcar nu erau români, ci de etnie maghiară. Şi îl mai avem pe Ştefan cel Mare, care în afară de faptul că a avut mulţi copii şi a stat pe tron 45 de ani, mare lucru n-a făcut. Deci istoria noastră, dacă o iei la puricat, este destul de sumară şi destul de restrânsă.

Întreprinzătorii din ţările vecine o duc mai bine. Este această stare de lucruri un stimulent pentru ca afaceriştii români să-şi mute afacerile în alte ţări?

Normal. Uitaţi-vă la Bulgaria, ne-a luat-o înainte. Albania ne-o ia înainte! Unde suntem, oameni buni, chiar nu vede nimeni ce se întâmplă cu noi? Fetele mele vor să plecăm şi noi. Sunt oripilate de ce înseamnă justiţia în România, de legile care guvernează un business în România… Au prietene care locuiesc în alte ţări şi văd acolo un alt stil de viaţă, un alt gen de democraţie care se potriveşte mai bine decât cel de la noi.

În afară de sănătate, sunteţi implicată şi în turismul de afaceri. Cum merg lucrurile în acest domeniu?

Merg mai slab decât altădată. Activitatea hotelieră a scăzut foarte mult. Avem clienţi fideli, care se reîntorc cu drag la noi de fiecare dată. Avem şi contracte cu firme de turism, dar activitatea este la jumătate comparativ cu alţi ani, în care gradul de ocupare era de 80%. Ce să le mai ofere turiştilor Timişoara? A venit doamna Udrea să inaugureze Bastionul şi a zis că a văzut Castelul Huniade…Cam ce să vedem noi în Timişoara? Ca timişoreancă, plâng atunci când îmi văd oraşul.