Ana are mere, Nicolae are chef

Românul ar fi o specie de treabă şi chiar utilă în gospodăria omului normal, dacă nu ar fi atâta de mândru de micile sale şmecherii şi furtişaguri. Însă ceea ce este mai nociv la o anumită subspecie de român este că-i consideră pe cei care respectă regulile societăţii civilizate, vreun german ori finlandez cu bunul simţ în sânge, drept nişte fraieri, de fapt nişte victime sigure în faţa isteţimii sale de drept comun. Românul este de nepreţuit atunci când pune o sârmă la carburator, ca să-i ajungă maşina până la primul service, dar la ce bun dacă pune aceeaşi liţă şi la contorul de curent ca să fure energie, făcând în felul lui ca băieţii deştepţi? E demenţial să vezi cum în România se dă o lege care reglementează ceva, pentru ca în câteva zile să apară şi „antidotul”. Vrei certificat energetic perfect? Nicio problemă, face meşterul o vrăjitorie la soft şi listează pe hârtie exact ce vrea clientul, nu o stare de fapt, o realitate. La fel şi la inspecţiile tehnice periodice la maşini sau la cazanele de gaz, nicio diferenţă, totul se petrece în zona virtuală, cu diagrame ajustate pe laptop de prestatori de servicii cu publicitate în ziar. Vom ajunge în câtva timp să fim o ţară perfectă, dar numai în acte, pe fals. Când vrei să dai un om afară de pe o funcţie, ce faci dacă legea nu-ţi permite? Îl şantajezi până pleacă sau îi desfiinţezi postul şi înfiinţezi altul cu altă denumire, dar cu aceleaşi sarcini. Vrea nea Nelu Iliescu să candideze pentru al treilea mandat de preşedinte, nicio problemă. Totul se numără de la al doilea. Cât de imbecile ar fi deciziile Curţii Constituţionale, ce credeţi face un guvern român ca să nu le respecte? Dă altă hotărâre, în care schimbă două virgule şi numărul de înregistrare. Şmecher, tată!

Pe vremuri, rectorul Ştefan Drăgulescu de la Medicină n-avea voie să se joace de-a şeful la UMF Timişoara decât de două ori, că legea zicea că trebuie să-l lase şi pe Dănuţ să se joace. Nu se pune, legea nu se aplică retroactiv şi nu cât mandatul e incomplet pe motiv de parlamentarită, plus că o nouă lege readuce contorul la zero şi iarăși se mai joacă dom’ profesor o tură, hai două. Dar ce faci dacă devine şmecher un om care părea că e din alt film, din filmul cu neamţul şi finlandezul? Parcă îţi lasă un gust amar şi treci peste faptul că Nicolae Robu e om de calitate, că a făcut minuni ca rector la Universitatea „Politehnică” şi că ar putea face bine la popor şi din alte poziţii. La ce bun dacă acelaşi Nicolae Robu, desigur pregătit şi pentru senator, şi pentru primar de mare oraş, şi pentru ministru, pune batista pe ţambal şi mai vrea şi el o tură ca şef în spaţiul universitar? Nu rector, dar preşedinte al consiliului de administraţie al unei struţo-cămile cu capul universităţii tehnice pe umeri şi corpul sănătos al institutului de medicină, unde legea nu pătrunde cu acel numărat sâcâitor de mandate. Şi dacă ar pătrunde, mare lucru! Peste zece ani va fi floare la ureche să punem plenar bazele Universităţii Tehnice, de Medicină, Arte Frumoase şi Dans Sportiv Sincron, care, nu-i aşa?, are nevoie de un şef la fel de competent alţi zece ani. Să-i dea Dumnezeu sănătate să le poată duce pe toate!