Agentia pentru neplati si ingroparea agriculturii

Dacă doi moşi îşi depun dosar pentru subvenţia la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) pentru acelaşi hectar de teren, softul agenţiei dă alarma şi toată comuna intră în teledetecţie, un fel de supraveghere supervigilentă care nu va fi ridicată până ce unul dintre moşi nu-şi retrage cererea sau se stinge cumva litigiul. Timp în care moşii certăreţi vor fi reţinuţi de la plata subvenţiilor. Şi nu numai ei. Tot ce mişcă cu profil agricol pe raza comunei intrate în teledetecţie, râul, ramul, oaia, cârtiţa, plugul, toate vor rămâne neplătite de la UE şi guvernul României până ce moşii cu pricina nu vor pune capăt răzbelului pentru brazda de pământ primită de la tata lor sau, după caz, de la tata „nea Nelu”, după revoluţie. Dar ce face o societate agricolă cu mii de hectare lucrate, neimplicată în conflictul moşilor, dar cu bani mulţi băgaţi deja în pământ, dacă APIA nu dă până în iunie 2011 banii pentru anul 2010? Se împrumută de pe piaţă, de la prieteni, joacă la cazino, pariază că Poli ia titlul sau face ea ceva pentru a plăti impozitele, salariile, dările aferente salariilor, în cazul că statul, prin APIA, se încăpăţânează să gândească atât de îngust. Eeee, sanchi software, hardware, marţieni, sateliţi, de fapt totul pare mai degrabă un pretext pentru statul român ca să o lungească cu plata unor bani cuveniţi prin lege agentului economic, care-şi face şi el calculele de investiţii pe anul în curs, că doar n-o să stea liniştit pe burtă până se bronzează pe spate. În Franţa, fermierii sindicalizaţi ies în stradă cu vaca-n prefectură pentru mult mai puţin. Dar Franţa e Franţa, România e România, cu miniștri timişeni ai agriculturii aproape în fiecare mandat, dar tot degeaba. Nu sunt bani şi atunci o lălăim, noroc că sunt moşi să se certe, iar sistemul să proclame teledetecţia.

Spuneam că alternativa este deschiderea unei linii de credit cu garanţia statului în valoarea banului pe care oricum trebuie să-l primeşti de la APIA. Bine-bine, dar banul ăsta e luat în condiţiile creditării de pe piaţă, cu dobânzi plătite de tine ca agent economic, sute de milioane de lei, fără să ai vreo implicare în litigiul care blochează plăţile APIA. Strângi din buci şi îţi asumi şi riscul cu pricina, iei legătura cu banca, te chinui să o convingi că legea e de partea ta şi, în fine, ţi se aprobă creditul dacă aduci adeverinţă de la APIA că eşti în situaţia de a primi acea sumă de bani de la stat. Foarte bine şi afară cald. Totul începe să meargă la vale şi în România până când, surpriză!, APIA te anunţă falnic că ai ieşit de pe lista teledetecţiei, prin urmare în zece zile îţi intră banul în cont. Fugi la bancă să stopezi creditul, scoţi adeverinţa APIA depusă la bancă şi aştepţi cu ochii cât cepele pe calendar să treacă zece zile. Prea frumos să fie adevărat, dar ca să fii sigur pui mâna pe telefon, să-ţi povestească cei de la APIA cât de lin vor curge banii spre contul beneficiarului din a opta zi spre a şaptea zi, cum e susurul finanţelor la trecerea lor printre conturi şi conturi. Fermierul devine şocat, din îmbujorat se transformă în roşu aprins, apoi palid, după care îi vine să înjure de tată unul dintre cele mai birocratice sisteme din lume. APIA tace ca instituţia în cucuruz şi doar la insistenţe telefonice te anunţă grav că iar eşti în teledetecţie, că sistemul a înregistrat două babe în litigiu de data asta, că nu se vede ceva bine din satelit, bla-bla-bla-bla-blaaaaa, dar n-ar pune mâna pe vreo maşină să facă verificări în teren, că le pică sporul de toxicitate dacă ies puţin la aer curat. Motiv pentru care se mai amâna plata, logic. Dar nu la infinit, numai până prin iunie, că statul are grijă de contribuabil, nu-l lasă să moară iarna, pe ger, ci doar spre vară,când dă căldura.

Din nou aventuri la bancă, aceleaşi acte depuse şi retrase până ieri trebuie depuse din nou mâine. Te obişnuieşti. Pe biroul fermierului amânat şi tot amânat stă ziarul “Renaşterea bănăţeană”, iar în ziar negru pe alb interviul cu deputatul Gheorghe Ciobanu, coincidenţă, ales tocmai în colegiul unde agricultorul din poveste trage să mai trăiască până are chef APIA să plătească. Ştiţi ce zicea domnul Ghiţă la gazetă? Că în doi ani, România ar putea produce alimente de 25 de miliarde de euro şi că pentru actualul executiv agricultura este o prioritate. Dacă zice omul, poţi să-l contrazici? Doar scrie la ziar. În doi ani.