Amintiri din „Epoca de aur” (VII): Timisul, poarta pentru traficanti

În „Epoca de aur”, statul român, prin instituţiile subordonate, a găsit mereu cele mai ingenioase metode de a pune mâna pe bunurile de valoare. Unii dintre cei mai prigoniţi oameni din acele vremuri erau deţinătorii de aur, pe urmele cărora Miliţia umbla până în pânzele albe.

Judeţul Timiş a fost, şi în era ceauşistă, poarta spre vest a românilor, locul în care s-au făcut şi cele mai multe afaceri cu aur. „Poziţia geografică a judeţului Timiş a făcut posibilă tranzacţionarea inclusiv cu aur de către cei implicaţi în această afacere ilicită. Judeţul Timiş era, la rândul lui, cel mai mare furnizor de aur pentru restul ţării”, îşi aminteşte Bebe Bucur. Un alt avantaj al aurului ce intra pe „poarta de Vest a României” era calitatea lui, net superioară celui adus din Orient. Italia era principalul furnizor, în oraşul italian Arezzo fiind cea mai mare fabrică de aur din Europa acelor vremuri. Aliajul cu argint şi cele 18 karate îi dădeau aurului occidental o valoare netă în faţa celui oriental. Bebe Bucur povesteşte că traficanţii de aur se împărţeau în trei categorii: sârbi, italieni şi ţigani.

Monede ascunse în anus

„Aurul adus de sârbi era tot de sorginte italiană, pentru că, spre deosebire de români, aceştia aveau avantajul de a putea tranzita vestul Europei. Câştigurile în urma tranzacţiilor cu aur făcute de sârbi erau colosale. La un kilogram vândut făceau şi 50.000 de lei, unii transportând şi câte zece kilograme pe săptămână. Ţiganii aveau reprezentanţi de marcă atât la Timişoara, cât şi la Arad. După ce ei au dezvoltat filiere de traficanţi de aur în zonă, ţiganii din România veneau la Timişoara şi cumpărau aur, pe care îl vindeau mai departe în restul ţării. De la ei am reuşit să confiscăm cantităţi importante de aur ”, spune Bebe Bucur. Fostul miliţian îşi aminteşte şi de italienii care voiau să treacă drept nişte iscusiţi traficanţi cu metalul preţios. Nu toţi aveau însă norocul să-şi ducă afacerile la bun sfârşit. „Îmi amintesc de un italian pe care l-am prins având asupra lui patru lingouri de aur, care cântăreau patru kilograme. După ce i-am confiscat aurul, reacţia lui a fost ca şi cum noi am fi pierdut cinci lei. Nu-i păsa, pentru el era doar o afacere care nu a mers. Un alt italian mi-a oferit o surpriză la care nu mă aşteptam. El ascunsese 350 de monede într-un prezervativ, care era băgat în… anus. Am asistat, şocat, chiar în biroul meu, la operaţiunea de scoatere a aurului din anusul italianului”, îşi aminteşte fostul miliţian.