Sarbatoarea Floriilor

Sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii. Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea să evite moartea, însă o primeste de bună voie, pentru a o birui.

Duminica Floriilor este sărbătorită în fiecare an în duminica dinaintea Paştelui. Este ziua care precede săptămâna patimilor. După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, în această zi, să împartă credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizează biruinţa asupra morţii, prin învierea lui Lazăr, şi prevestesc biruinţa asupra morţii prin Învierea lui Hristos. De aceea, oamenii aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor. Oamenii puneau ramuri de salcie şi pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credinţa că abia acum pomii prind putere şi, de aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă ca aceştia să nu rămână fără rod. Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriţi de boli. Exista şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi. În seara acestei duminici încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi. Cu toate că încă este post, în duminica de Florii, oamenii au voie să mănânce peşte.