Lacrima lui Traian sau trasnetul lui Zeus

Rezultatul multaşteptatelor alegeri din PD-L era mai mult decât scontat, astfel că nu putem vorbi de vreo surpriză sau ceva memorabil în timp. Tăvălugul purtat de Traian Băsescu şi Elena Udrea a făcut ravagii printre potenţialii susţinători ai lui Vasile Blaga. Un tăvălug având două componente mari: pe deoparte, cătuşele instituţiilor din subordinea preşedintelui, iar pe de altă parte, banii din Ministerul Dezvoltării. Cum ar veni, un fel de dresaj cu bucăţica de zahăr şi bici. Ca atare, de puţine lucruri ne vom aminti din acest congres. Probabil vom uita cum, într-un moment de sinceritate, Vasile Blaga compara partidul cu un tren care se îndreaptă în viteză spre o prăpastie. Vom uita şi prestaţia scenografică de pastor neoprotestant a lui Emil Boc şi chiar bufoneriile lui Toader Paleologu. Vom uita şi accentele de congres ceauşist pe care le-a avut manifestarea democrat-liberalilor. În schimb, ne vom aduce probabil aminte de faptul că Traian Băsescu a plâns. Din nou. Poate nu ca altădată, dar cel puţin o lacrimă a căzut iarăşi pe obrajii prezidenţiali. O altă chestiune destul de frapantă a fost faptul că mai mulţi susţinători ai lui Blaga au strigat în sală „Libertate!”. O chestiune extem de gravă într-un partid care se dă şi democrat, şi liberal pe deasupra. A striga „libertate” înseamnă că oamenii nu se simt liberi, sunt terorizaţi de cineva. De cine? Nu e greu de presupus.

Revenind la lacrima lui Traian, aici ar putea exista două abordări. Una din punct de vedere al psihanalizei, dar asta e treaba specialiştilor. Pe de altă parte, lacrimile vărsate de preşedinte prevestesc vremuri grele pentru cei care l-au supărat sau îl vor supăra, iar trecutul stă dovadă acestei aserţiuni. Au simţit pe pielea lor lacrimile lui Băsescu şi Adrian Năstase, şi Dinu Patriciu, şi Vântu, şi alţii. De această dată, lacrimile îi vizează pe cei cărora le-a trecut cumva prin cap să părăsească partidul. Zilele trecute, un ziar naţional afirma că toţi susţinătorii lui Blaga au fost monitorizaţi la sânge în ultima perioadă, de către servicii, dosarele lor fiind pe masa lui Băsescu. Foarte posibil. Ca atare, doar cei care se cred foarte curaţi şi-ar putea asuma riscul să părăsească partidul. Şi probabil, puţini sunt imaculaţi în principalul partid de guvernământ. Mai mult, oamenii cam ştiu ce li se poate întâmpla. De aceea, nu cred în zvonurile potrivit cărora PD-L se va rupe în perioada următoare. Nu are cum. Nimeni nu va risca să facă acest pas. S-ar putea ca „trăsnetul lui Zeus” să-i urmărească şi pe cei care, în a doua zi de congres, au întors spatele colegilor. Şi aici îl regăsim şi pe liderul PD-L Timiş, Constantin Ostaficiuc. Iar cei care îşi vor permite să subaprecieze „lacrima lui Băsescu”, pe motiv că are o legătură cu „lacrima lui Ovidiu” sau, mai corect, cu „lacrima lui Jack Daniels”, greşesc grav.