Indiscutabil, Dan Barna şi USR-PLUS sunt marii perdanţi ai alegerilor de duminică. E drept, asta şi fiindcă exista un orizont de aşteptare foarte mare. Poate mult prea mare şi nerealist, având în vedere unele gafe făcute de Barna şi USR în ultima perioadă. În fapt, principala greşeală a USR-PLUS în cazul acestor alegeri a fost chiar… participarea la ele.
În căutarea DNA-ului pierdut. Proritate a Guvernului Orban
Numirea Guvernului Orban este doar o etapă din lungul drum al revenirii României la civilizaţie, la matca europeană. Un drum început la alegerile şi referedumul din 26 mai, când românii au trântit la vot partidul-stat PSD. Se poate chiar spune că totul a început şi mai demult, în iarna lui 2017, când sute de mii de români au ieşit în stradă împotriva Ordonanţei 13 date de Guvernul Grindeanu.
Tot narcisist rămâne. Când Robu vrea să fie felicitat pentru cadoul otrăvit primit de la viitoarea şomeră Dăncilă
Ce val uriaş de bucurie s-a produs în PNL Timiş, vineri, după ce încă premierul Viorica Dăncilă a anunţat că locaţia potrivită pentru sala polivalentă este cea de lângă stadion, pe care a mizat şi primarul Nicolae Robu. Primar care n-a ezitat să exulte imediat după anunţ, afirmând că este extrem de bucuros şi mai lipsea puţin să-i ridice o odă Vioricăi. Ulterior, înfundându-se în ridicol, printr-o altă postare, Robu a cerşit felicitări de la timişoreni pentru această „realizare”.
Când vezi “Molier”-ul din ochii altuia, dar nu şi “Tela Viv”-ul şi “Letiţia” din proprii ochi
Zilele trecute, Timişoara a fost pusă din nou pe harta băşcăliei din România, după ce o angajată a Teatrului German ar fi cerut adresa de mail a lui Moliere. Povestea a fost făcută publică de timişoreanul Ion Ardeal Ieremia, secretar de stat în Ministerul Culturii. Ţinta este de fapt primarul Nicolae Robu şi modul “meritocratic” prin care numeşte tot felul de oameni în poziţii cheie, în cauză fiind vorba de directorul Teatrului German.
În afară de Victor Ponta, în ţara asta mai înţelege cineva ce vrea de fapt… Victor Ponta?
Nu cred ca politica românească post-decembristă să fi livrat un personaj mai versatil, alunecos, duplicitar şi lipsit de încredere precum Victor Ponta. Din piruetă în piruetă, cu o incredibilă nonşalanţă, Ponta azi critică ce lăuda ieri, iar mâine va înjura ce elogiază azi. Fără să clipească din ochi. Unii spun că e mitoman, dar ăsta e jocul lui public. E drept, uneori poate să ajungă să nu mai facă diferenţa dintre adevăr şi minciună.
Primarul Robu, consilierul, interlopii şi ziariştii
La trei decenii de la momentul în care Timişoara se declara primul oraş liber de comunism, primarul Nicolae Robu decreta Capitala Banatului şi primul oraş liber de interlopi. Se întâmpla pe 16 septembrie, când Robu anunţa ferm:”Timișoara este unul dintre cele mai sigure orașe, nu sunt clanuri interlope aici”. La această concluzie a ajuns probabil, în urma unei analize obiective făcute împreună cu fostul său consilier pe probleme de securitate, Ionuţ Nasleu, avansat şef peste pieţarii Timişoarei.
Timişoara sigură şi fără interlopi. O altă campanie cât o glumă extrem de proastă a primarului Nicolae Robu
Duminică, mai multe persoane din Gătaia, unii părinţi ai unor copii fotbalişti, au venit la Timişoara pentru a-şi încuraja echipa într-un meci cu echipa locală Galaxy. Oamenilor nu le-a trecut prin cap ce o să se întâmple, probabil şi fiindcă au auzit declaraţiile primarului Nicolae Robu că Timişoara este un oraş mai mult decât sigur şi din care lumea interlopă a fost demult extirpată prin eforturile conjugate ale edilului şef şi oamenilor săi de încredere.
Jocurile periculoase ale liderilor USR
Încă de la înfiinţare, Uniunea Salvaţi România şi-a propus să fie un altfel de partid decât cele care ocupau scena politică post-decembristă. Un partid format din oameni noi, pro-europeni, cultivaţi, cu studii temeinice, orientat spre viitor şi dezbărat de metehnele vechilor politicieni. Într-o oarecare măsură chiar anti-sistem, dar nu acel anti-sistem grobian, de grotă promovat de PPDD, de exemplu.
Mizele mai mari sau mai mici ale unor alegeri cu câştigător antamat
De câteva zile a început oficial campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, o campanie ţinută însă în umbră de chinurile constituirii unui nou guvern. Oricâţi politicieni şi „analişti” ar vorbi de o confruntare uriaşă, de războaie pe viaţă şi pe moarte, să fim sinceri, principala miză a acestor alegeri nu există. Mai exact, Klaus Iohannis va câştiga la pas un nou mandat, cu oricine ar intra în turul II.
PSD-iştii nu înţeleg, nici în al 12-lea ceas, de ce „i-a lovit trenul”
Cum era de aşteptat, după căderea Guvernului Dăncilă, în PSD a început măcelul. Se caută vinovaţi, se caută cauzele care au dus la acest eşec. Doar faptul că în faţă există o campanie electorală, a salvat-o încă pe Viorica Dăncilă de la mazilire şi o flagelare publică. E adevărat, în spatele uşilor închise, un baron precum Oprişan, până mai ieri unul dintre cei mai servili oameni ai lui Dăncilă, vorbeşte deja de „proasta României”.
„He-he! Make a photo!”
Poate cea mai sugestivă imagine a zilei de de azi a fost aceea cu Viorica Dăncilă, cu faţa lungă şi botoxul căzut, mai bătrână cu vreo zece ani, alături de o Andreea Cozma rânjind, dar nu cu râsetul ei. Incompetenţa şi corupţia, umăr la umăr. O „make o photo!”, vorba lui Dăncilă de pus în ramă. Aceasta este de altfel imaginea reprezentativă a guvernului trântit astăzi în parlament. Incompetenţă şi corupţie
Traian Băsescu, zis şi „Petrov”, ultimul bastion de apărare pentru Viorica Dăncilă şi PSD
Doar câteva ore ne mai despart de votul crucial de la moţiunea de cenzură, prima cu şanse reale de reuşită, după cea din 2012, care a condus la căderea Guvernului Ungureanu. (În 2017, şi cabinetul condus de Grindeanu a fost dat jos prin moţiune de cenzură, dar atunci a fost vorba de o luptă internă în PSD.) Moţiunea de joi poate avea efecte mult mai mari pe termen lung decât simpla dărâmare a Guvernului Dăncilă.
Până unde a ajuns prostituţia intelectuală în PSD Timiş? Fix până la universitara şefă a femeilor social-democrate
În urmă cu 30 de ani, la Timişoara izbucnea revolta împotriva regimului comunist, cel mai ticălos dintre cele care s-au instalat în Europa după ultimul război mondial. Credeam atunci că, odată cu dispariţia comunismului, va dispărea şi pupincurismul greţos, cu care era înconjurată familia Ceauşescu. Credeam…. Iată că, tot la Timişoara, în urmă cu câteva zile, a reînviat acel discurs.
Administraţie „la mişto”. Studiu de caz: proiectele care se bat în cap ale lui Robu şi Nasleu pentru Piaţa 700
În programul său electoral cu care câştiga alegerile din 2012, sprijinit fiind de PSD şi PNL, adică USL, Nicolae Robu promitea, pe lângă alte multe obiective nerealizate, construirea a „5 parcări de mari dimensiuni” (am citat exact din program). Decât C.I.N.C.I., vorba unui clasic în viaţă, de două ori mai puţin decât golurile pe care le marchează meci de meci. După două mandate şi aproape opt ani de la momentul în care a preluat Primăria Timişoara, rezultatul este fulminant: Z.E.R.O.
Cântecul american de lebădă pentru o guvernare eşuată în prostie, hoţie şi… fudulie
Şansele României de-a ieşi din coşmarul celei mai putrede, dar şi caraghioase guvernări din istorie cresc pe zice ce trece. Încet, dar destul de apăsat, Executivul Dăncilă se îndreaptă spre unde îi este locul, un tomberon. În pofida încercărilor disperate ale PSD, care a pus în joc sume colosale de bani plus funcţii pentru a-i face unii parlamentari să se răzgândească, moţiunea de cenzură are tot mai mari şanse de reuşită.
Măi, ce blestem pe poporul ăsta, de-a stat atâta timp între Felix şi Petrov!
“Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta, de-a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi comunişti. Între Adrian Năstase şi Traian Băsescu.”. Este fraza antologică a lui Traian Băsescu – devenit şi Petrov între timp – din ultima dezbatere televizată pe care a avut-o, alături de Adrian Năstase, în campania electorală din 2004. O frază la fel de percutant/emoţională precum acel “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?”, al lui Emil Constantinescu dinaintea prezidenţialelor din 1996.
19 septembrie 2019. Ziua în care PSD s-a devoalat (din nou) în toată “splendoarea” sa
Două evenimente importante cred că au marcat ziua de 19 septembrie 2019, ambele demonstrând încă o dată adevărata faţă a PSD. Primul a însemnat o victorie imensă pentru România. Mai exact a uneia dintre Românii, cea onestă (tot mai numeroasă, potrivit alegerilor din 26 mai) împotriva României corupte. Şi asta după pasul decisiv făcut de Laura Codruţa Kovesi spre funcţia de procuror şef european.
Ce-ar mai fi semnat Nicolae Robu “pactul pentru bunăstare” al Vioricăi Dăncilă!
Fără nicio îndoială, marea găselniţă electorală a Vioricăi Dăncilă în cursa pentru turul II al alegerilor prezidenţiale este aşa numitul “Pact pentru bunăstarea românilor”. Vorba lui Nae Caţavencu, “tot românul să prospere”. Cică iniţial ar fi vrut să bată monedă pe “cazul Sorina” în campanie, dar fetiţa se simte excelent în Statele Unite, cu părinţii adoptivi, după ce a scăpat de linşajul televiziunilor şi procurorilor PSD.
Nu o merită? Trădătorul Tăriceanu a fost trădat
Sfârşit de februarie 2014. Crin Antonescu, preşedinte PNL, decide ieşirea liberalilor de la guvernare, punând totodată cruce alianţei de tristă amintire numită USL. Mai mulţi fripturişti din partid, strânşi uniţi în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu, trădează însă PNL-ul, pentru a rămâne pe lângă măcelăria PSD. Culmea, la înfiinţarea USL, Tăriceanu s-a numărat printre foarte puţinii liberali care s-au opus alianţei.
“Monocriterial sau monoaspectual”, Nicolae Robu, acest “Dăncilă de Timişoara”, ar băga bugetul României şi mai mult în vrie decât PSD
Nu trebuie să ai Premiul Nobel pe economie şi nici măcar studii în acest domeniu, trebuie doar să fii zdravăn la cap ca să înţelegi că falimentul anunţat al economiei româneşti vine în urma majorării deşănţate a salariilor bugetarilor şi, în special, ale angajaţilor din administraţie. Şi asta fără ca productivitatea economică să fi crescut semnificativ. Nu spune nimeni că salariile în România nu trebuiau majorate, dar ele, de multe ori, s-au triplat în administraţie, fără nici cel mai mic fundament economic în spate.
