Pustiul-minune de la Cupa Hagi Danone

Cum se naşte un mare fotbalist? Cu mult antrenament şi multă hotărâre, încă din copilărie. Ştie asta cel mai bine un băiat de 11 ani, vedeta Cupei Hagi Danone, desfăşurată la Timişoara. George-Cristian Merloi povesteşte, cu o maturitate uluitoare, ce înseamna fotbalul.

Are 11 ani, e cu zece centimetri mai mic la înălţime decât colegii lui de echipă, dar bate mingea ca nimeni altul. George e mijlocaş, are viteză, tehnică, face un dribling perfect şi crede cu tărie că toţi copiii ar trebui să joace fotbal. De ce? Explică tot el: „Ca să nu începem cu nebunii din acelea, gen emo”. Antrenorul are numai cuvinte de laudă, chiar dacă, separat, îl numeşte „filozof”. Asta, pentru că puştiul are tot felul de idei pe care nu se teme să le expună celor din jur. „George este jucătorul care se caută în fotbalul modern”, crede antrenorul Ion Toma.
Puştiul are doar 1,35 m, e plin de semne de „bună” purtare pe genunchi şi pe coate şi e super simpatic: „Bag piciorul la minge, nu mi-e frică, doar aşa joci fotbal”. E serios când răspunde la întrebări şi zâmbeşte tot timpul. Elev în clasa a cincea la „Mircea Eliade” în Bucureşti, George este legitimat la echipa de juniori de la Steaua. Joacă serios fotbal de cinci ani. Ştie de la mama lui că atunci când i s-a tăiat moţul a ales mingea. Apoi, când ieşea la joacă şi bătea mingea, toată lumea îl striga „Hagi”. Când a primit prima pereche de ghete a fost în culmea fericirii. „Prima pereche de ghete mi-a cumpărat-o tata, pe la cinci-şase ani. Erau nişte Lotto, negre. Am dormit cu ele în picioare. Până acum am avut vreo 30 de ghete. Nu mai dorm încălţat cu ele”, povesteşte băiatul.

Fotbaliştii din România nu sunt un exemplu

A fost fan Ronaldo, iar acum îi iubeşte pe Messi. „Mi se pare cel mai bun fotbalist din lume: are şut bun la poartă, ştie să dribleze, are tehnică. Nu prea se compară cu nimeni”, spune George. Fotbaliştii români nu-i prea plac. Nu înţelege de ce aceştia pierd vremea prin cluburi. „Singurul mai serios e Chivu, restul nu prea sunt, stau numai în cluburi. Nu sunt genul de oameni de la care un copil să ia exemplu. Văd şi eu, ca şi toată lumea, la televizor. Eu vreau să ajung un fotbalist foarte serios. Printre altele asta înseamnă că dacă mergi la restaurant şi stai până pe la 11 noaptea nu e aşa de rău, dar dacă stai până la 4 dimineaţa nu e deloc bine”, explică puştiul. Face antrenamente zilnic, la şcoală. Acasă, după lecţii, se gândeşte de două ori dacă iese la joacă în faţa blocului: „Nu prea ies, pentru că nu vreau să mă accidentez. În general, după şcoală, antrenament, lecţii, mai am puţin timp pe computer sau Play Station, unde joc fotbal.
„Dacă am început pe drumul acesta, vreau să şi termin”, spune George, şi completează: „Numai Dumnezeu ştie dacă va ajunge cineva fotbalist adevărat”. Dacă va ajunge celebru şi bogat, în primul rând îşi va ajuta părinţii. „Am să-mi fac o casă şi am să-i ajut pe mami şi pe tati. Şi pe sora mea am să o ajut, chiar dacă acum ne mai certăm, dar ne împăcăm imediat”, ne-a mai spus micul fotbalist. În ceea ce-l priveşte, toţi cei care l-au văzut jucând, inclusiv Gică Hagi, sunt de părere că are toate atuurile pentru a ajunge departe. Primul pas a fost făcut: la Cupa Hagi-Danone, a fost declarat cel mai bun jucător al finalei.

[nggallery id=493]