Strabate Europa pe jos, din dragoste de Brancusi

A plecat de la Hobiţa, pe jos, spre Paris, într-un demers pe care unii l-ar putea considera pură nebunie. Va ajunge în Franţa în septembrie şi speră să-i poată înmâna o scrisoare preşedintelui Nicolas Sarkozy. Laurian Stănchescu vrea să convingă autorităţile franceze să fie de acord cu repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuşi.

Laurian Stănchescu, eseist, critic literar şi poet, are 57 de ani. A plecat, în 21 mai, din Hobiţa, spre Paris, pe jos, pentru a-i cere preşedintelui francez Nicolas Sarkozy să fie de acord cu repatrierea rămăşiţelor pământeşti ale lui Constantin Brâncuşi. „Bunicii mei au stat într-un sat lângă Hobiţa. Când eram mic, mă ducea bunicul cu carul la oraş, la Târgu Jiu, şi-mi povestea despre un ţăran care a plecat pe jos la Paris ca să dea chip pietrelor. E una dintre cele mai frumoase poveşti ale copilăriei mele. Când am crescut, am învăţat că omul de care povestea bunicul a fost real”, spune Stănchescu. „Pe patul de moarte, la 16 martie 1957, Brâncuşi îi mărturisea părintelor Teofil Ionescu, episcopul Bisericii Române de la Paris, că vrea să fie înmormântat la Hobiţa, satul său natal, alături de mama sa. Până la urmă, marele Brâncuşi a trăit, la Paris, româneşte, în ultimii ani de viaţă nu a comunicat decât în limba română şi a murit, româneşte”, îşi explică el demersul.
Sunt peste 2.400 de kilometri de străbătut, iar temerarul călător speră să ajungă în capitala Franţei cândva în luna septembrie. De la Timişoara a pornit spre graniţă şi va traversa mai multe ţări, mergând exact pe traseul urmat, cu un secol în urmă, de Constantin Brâncuşi. Demersul său este sprijinit de Biserica Ortodoxă Română, care îi asigură drumeţului locuri de înnoptat.
Laurian Stănchescu nu se teme de drumul lung. Poartă o bluză albă cu chipul marelui sculptor, pe care scrie „Mor cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”, are la gât o panglică tricoloră şi duce cu el o traistă ţărănească din lână, primită în dar de la un ţăran din Hobiţa. Are la el şi o pungă din piele purtată la piept chiar de tatăl marelui sculptor, Nicolae-Radu Brâncuşi. În ea a pus pământ de pe mormintele familiei de la Hobiţa. În traista de lână, Stănchescu adăposteşte, cu mare grijă, o scrisoare semnată de cei 84 de urmaşi ai lui Constantin Brâncuşi. „Suntem descendenţi ai familiei marelui sculptor Constantin Brâncuşi şi vrem să-şi doarmă somnul de veci în cimitirul din satul său natal Hobiţa, alături de fraţi, părinţi şi străbuni. Dorim din tot sufletul şi solicităm repatrierea rămăşiţelor sale pământeşti. Semnăm cu sinceritate şi răspundere” – acesta este textul scrisorii pe care Laurian Stănchescu vrea să i-o înmâneze preşedintelui Sarkozy.