Durata proceselor

Dosare finalizate irevocabil în ani de zile, luni de aşteptare de la deschiderea unui proces până la primul termen de judecată, perioade foarte lungi între termenele de judecată (şi lista poate continua) sunt perspectivele pe care fiecare le trăieşte în cazul în care doreşte să deschidă o acţiune în justiţie sau dacă este supus unei proceduri judiciare.

Suntem cu toţii martorii unor întâmplări propagate cu viteză şi amplificate în mass media, ce ne determină să devenim cât se poate de rezervaţi, prudenţi sau chiar reticenţi când vine vorba de a apela la justiţie.
În aceste coordonate, cel mai evident impediment de care în mod virtual ne ciocnim atunci când vrem să demarăm o acţiune în instanţă este timpul în care problema noastră se va soluţiona. Se pune întrebarea dacă în anumite cazuri, mediatizate, în condiţiile unor dosare penale s-a ajuns ca datorită întinderii în timp a procesului să se prescrie răspunderea penală a autorului, rezolvarea unui litigiu civil ce ne priveşte în mod direct nu va fi întinsă în timp într-atât încât interesul în rezolvarea obiectului litigios să dispară.
În faţa unor astfel de întrebări, răspunsurile specialiştilor au consistenţa documentării statistice. Astfel se opinează că exagerarea întinderii în timp a unui proces este de cele mai multe ori rezultatul unei gestionări defectuoase a pricinii de către una din părţile litigante, mai nou cazurile prelungite nejustificat devenind excepţia de la regulă.
Adoptarea unor legi speciale pentru accelerarea rezolvării cauzelor este rezultatul preocupării continue a statului, urmare a presiunilor UE, pentru scurtarea timpului de soluţionare a unui proces.
Din nefericire însă, noţiunile şi instituţiile nou introduse nu şi-au găsit de multe ori utilitatea sau au fost aplicate greoi încât rezultatul scontat a întârziat să apară.
Important de ştiut este faptul că o cauză bine administrată are şanse mai mici de a se întinde în timp. Asta nu înseamnă că toate cauzele de durată ar fi lacunar susţinute. De pildă, un motiv de actualitate care conduce la întârzierea soluţionării unei pricini îl reprezintă efectuarea unei expertize judiciare, în probaţiune. Sunt foarte frecvente cazurile în care experţii solicită termene succesive pentru terminarea lucrărilor (asta şi din cauza numărului mic de specialisşi din anumite domenii foarte solicitate cum sunt expertizele topografice de exemplu) care dacă nu sunt bine argumentate dau dreptul părţilor să le conteste prin susţinerea unor contraexpertize ce din nou necesită timp pentru a fi efectuate. În alte situaţii, rezolvarea cauzelor atârnă de depunerea anumitor acte de către autorităţi ale statului care omit pentru mai mule termene să se conformeze obligaţiilor, aspect ce nu poate fi imputat vreunei părti litigante, şi evident că exemplele pot continua.
Prin urmare, în condiţiile unei administrări corecte a unui litigiu, dacă obiectul cauzei nu presupune expertizări şi dacă niciuna din părţi nu caută să obstrucţioneze rezolvarea litigiului, şansele de finalizare într-un timp rezonabil a unui proces sunt foarte mari.