Scoala „dezorientatilor”

Ca bănăţeano-ardelean născut în Timişoara ce sunt, pe vremea ultimilor mei ani de liceu nu exista Organizaţia Studenţilor din Universitatea Timişoara (OSUT), ci numai Asociaţia Studenţilor Comunişti din România (ASCR). Astfel, e de înţeles de ce OSUT nu organiza, pe vremea aceea, şcoala de vară „West Summer University pentru liceenii dezorientaţi”, un program destinat adolescenţilor din Severin, Motru, Filiaşi care ştiu foarte bine de ce vor să vină la facultate în această parte de ţară, dar încă nu ştiu ce fel de studii vor să facă, dacă tot au luat decizia să se stabilească definitiv în Timişoara. 75 de elevi din diferite zone s-au hotărât să facă, în această vară, două săptămâni şcoală în toată regula la Universitatea de Vest din Timişoara, cu profesori în carne şi oase, iar seara vor descinde în locurile de distracţie sau de pierzanie ai viitoriilor ani de studenţie. Nu ştiu dacă cei de la OSUT şi-au pus în cap treaba asta, dar n-ar fi de prisos să-i înveţe pe „dezorientaţi” cum se pot ei orienta când vor căuta loc în cămin. Tarife, oameni de legătură spre membrii comisiei, trucuri cu administratorii de cămin etc, să n-ajungă să dea şase-şapte milioane de lei chiria pe o garsonieră confort B. În locul celor de la OSUT aş merge şi mai departe. Dacă vreun „dezorientat” se gândeşte să se facă inginer la Politehnică, i-aş povesti despre cei 95% din absolvenţii cu o astfel de diplomă care nu apucă să lucreze la Siemens, Alcatel, Delphi, Drexlmaier, Zopas etc şi cum se fac ei distribuitori de mezeluri cu ditamai diplomă de inginer. Sau cum un deţinător de master de la Robotică este femeie de serviciu la Liceul de Muzică şi studiile nu o încurcă deloc la munca de jos. Cum să nu, pot aborda cei de la OSUT în discuţia cu „dezorientaţii” şi despre câte ziare mai sunt în Timişoara, ca să ştie cei care vor să se facă jurnalişti cu acte la Universitatea de Vest ce şansă vor avea la un loc de muncă după distracţia ce durează trei ani. Dar şi despre viitorul dăscălimii din zonă şi despre câte alte meserii pentru care universităţile cam lucrează pe stoc de mulţi-mulţi ani.

Vorbeam de locurile de muncă dintr-o Timişoară oricum cu un nivel de trai peste zonele de unde vin potenţialii studenţi, cu un PIB superior şi cu un şomaj oricum mai mic decât în sudul ţării, de exemplu. Ştiu, toată lumea tinde la mai bine, chiar bătrânii din Banat luau la începutul secolului trecut drumul Americii şi bine au făcut. Dacă vreun bănăţean cu anumite preconcepţii ar vrea să fie surprins plăcut, păi să meargă atunci la balurile oltenilor sau bihorenilor stabiliţi în Timişoara. Aşa ar afla cât de greu ne-ar fi fost nouă, timişorenilor, fără ex-prefecţii Ion Răducanu (GJ), Dumitru Ganţ (BH), Dan V. Poenaru (GJ), da, cât de greu ne-ar fi fost fără Dan V. Poenaru! Sau fără şeful Camerei de Comerţ Georgică Cornu (MH), fără doamna conservatoare Maria Grapini (GL), deputatul Alin Popoviciu (BH), eurodeputatul Cristian Buşoi (MH) şi foarte mulţi alţii. Dar câţi ca ei n-ar mai fi fost, dacă, acum ceva vreme, Petru Andea (UASCR) se ocupa şi dânsul de elevii „dezorientaţi” precum o face astăzi OSUT-ul?