S-a omorat pentru ca nimanui nu-i pasa ca exista

Băiatul de 17 ani care și-a pus capăt zilelor, duminică seară, la Șandra, a murit din cauza nepăsării celor din jurul lui. Nu contează că e vorba despre părinți, profesori sau autorități: nimănui nu i-a păsat de soarta acestui copil.

Costică, așa cum îi spuneau apropiații, s-a spânzurat în primul rând din cauza părinților. „E clar că a fost marcat de abandonul parental. Familia destrămată în copilăria mică, relele tratamente aplicate de tatăl vitreg și abandonul mamei l-au marcat iremediabil. Singura ieșire din criză a apărut sub forma actului suicidal. Adolescentul a perceput sinuciderea ca pe un strigăt de ajutor. Am mai avut în consiliere tineri cu tentative de suicid și în fiecare caz am observat că adolescenții care ajung în aceste situații au cel mai mult nevoie să fie înțeleși și iubiți. Acestui copil îi lipseau toate acestea”, spune pshihologul Constantin Poelincă.

Viața lui Constantin Jucan a fost, mai degrabă, un chin continuu. Preșcolar fiind, a rămas fără tată și fără fratele mai mare, după ce părinții s-au despărțit, iar copiii au fost separați. Recăsătoria mamei n-a însemnat decât o înrăutățire a situației. Tatăl vitreg nu l-a menajat nicio o clipă pe copilul pe care nu-l voia. „Îl bătea toată ziua, chiar și cu un cablu electric. O bătea și pe mama lui. Îl ținea nemâncat, ca să se uite cum mănâncă fratele lui vitreg”, spune Ana Gogea, bunica din partea tatălui.

Nici la școală lucrurile n-au stat mai bine. Costică a terminat cu greu opt clase, după ce a repetat o dată clasa a cincea și de două ori clasa a opta. Apoi n-a mai călcat pe la școală, fără ca vreun adult responsabil să se întrebe ce se întâmplă.

Nici asistentul social din Șandra nu știa că adolescentul locuia singur de jumătate de an. „Costică a plecat în toamnă la tatăl său natural, la Satu-Mare, dar a revenit după o lună și de atunci a locuit singur într-o garsonieră într-un bloc din sat. Numai el știe cum se descurca”, povestesc vecinii. Uitat de familie, ignorat de oamenii mari din jurul lui, adolescentul n-a găsit altă soluție decât să se spânzure în fața blocului în care locuia. Măcar așa s-a aflat de existența lui.