Primaria ca o „Famiglie”

Pe bună dreptate te întreabă omul de rând la ce bună schimbarea lui Ciuhandu cu Nicolae Robu, dacă banul e măcinat de aceleași persoane ca și până acum. Dacă persoane cu funcții de răspundere în „regimul Ciuhandu” au exasperat prin larghețea cu care au cheltuit banul public ori au dovedit o gravă și constantă secetă de idei pentru dezvoltarea orașului, acum de ce ne-am da viitorul și bugetul tot pe mâna lor? Și tu ce le răspunzi? Că ăia sunt funcționari publici și că n-ai chef de procese pierdute? Corect, dar atunci te duci la birou și faci pe bărbatul dur, dai cu dânșii de pământ, trimițându-i să numere până se plictisesc coșurile de gunoi sparte, gurile de canal denivelate din Kuntz și până în Freidorf.

Ce le spui oamenilor din filială dacă tot îi amâni cu alocarea funcțiilor? Lipitorilor de afișe și hosteselor liberale? Ele n-ar merita o direcție, un birouaș, ceva acolo? De ce să-ți dezamăgești oamenii care te-au ajutat să ajungi primar, ca să-i menți în funcții pe cei din echipa administrativă și electorală a lui Ciuhandu și Orza. Eu încă mai cred că afișarea primarului Robu alături de oameni harnici precum Chiș Culiță, Vasile Ciupa, Aura Junie sau unchiul de la Urbanism este doar o strategie care să adoarmă vigilența celor vizați de schimbare. Iar dacă n-ar fi așa, categoric primarul Robu a abordat varianta Băsescu de a-și selecta șefii serviciilor secrete din rândurile adversarului politic.

Nici nu vă imaginați ce l-ar mai îndatora pe omul Chiș Culiță dacă ar fi iertat de la demitere și-ar fi pus să se sacrifice prin muncă și devotament pentru noua comenduire politică. Cât de spectaculos ar mai fi gâdilat firul de iarbă pe bani grei, dar conform legii, dacă priceperea lui Vasile Ciupa ar fi folosită pentru selectarea celor mai bune firme pentru întreținerea spațiilor verzi.

Acolo unde alternanța la putere s-a făcut mai des decât la Primăria Timișoara, prin instituțiile descentralizate ale statului, în cea mai mare parte a ei șefimea a învățat cum merge treaba. Pedeliștii instalați prin deconcentrate își fac bagajele mai cu poftă, mai împinși de la spate. Astfel că „generalul” Popescu de la Învățământ s-a resemnat în fața înlocuirii cu liberalul Petroman, chit că amenință „concurența” cu o revenire după ce câștigă concursul pe post. Sandu de la Ape s-a dat frumos la o parte, ceea ce va face în zilele următoare și pedelistul Lelescu, de la Direcția Agricolă, și nu numai.

Ce-o fi așa de greu de înțeles pentru cei din gașca rămasă în Primăria Timișoara că nu au fost puși pe funcții pentru extraordinara lor pricepere? Ci pentru proptele pe care le aveau și pentru un anumit gen de prestație pentru care principala calitate era discreția și loialitatea, nu excelența profesională. Cum au uitat atât de repede clipele frumoase petrecute alături de șefii PNȚCD Timiș, de chefurile făcute la bine și la rău, dar mai ales de răul lui Robu, când într-o anumită regie falimentară s-a aflat că omul a fost internat în spital? Ce le-o promite ăștia noilor șefi politici, ca să-l facă pe Nicolae Robu atât de șovăielnic? Că pe viitor totul va fi bine? Ca într-o „Famiglie”?