De ce n-as candida nici in ruptul capului la parlamentare

E cumplit de greu să joci în ziua de astăzi rolul de candidat la Parlamentul României. Dincolo de finanțarea unei astfel de aventuri, lucrul cel mai dificil de îndurat pentru un aspirant la senat sau deputăție ar trebui să fie penibilul situației în care te bagi. Presupunând utopic că nu te adresezi unei mase de ignoranți și că în fața ta ai un alegător căruia îi e natural să judece, firește că, în calitate de parlamentabil, te-ai întreba ce poți să le spui oamenilor fără să trăiești un sentiment de jenă. Să nu-ți amintească lumea că reprezinți partidul care tocmai a făcut exact ceea ce promiți tu că n-o să mai faci. Sau invers. Că e evident că nu poți să pui în practică ceea ce partidele tale se lăudau că vor face înainte să ajungă la putere.

Nu e deloc ușor să treci prin așa ceva și nu i-aș dori nici dușmanului să încerce o astfel de experiență dacă nu se dotează cu un obraz gros ca talpa. S-ajungi tu candidat al uniunii aflate la putere să te comporți ca și când formațiunea ta s-ar afla în opoziție contribuie vârtos la comedia campaniei. Căci numai așa poți veni în fața electoratului de graniță, cerând votul pentru dedicata ta luptă împotriva corupției, când tu în vecii vecilor, amin!, n-ai avea cum să justifici averea de care dispui.

Acum, Cornel! Îmi place la nebunie cum sună. Candidează din partea popularilor și, la prima vedere are un mesaj bun, cel cu parlamentarii anonimi de până acum, ca și cum notorietatea unui Gigi Becali ar aduce neapărat și ceva bun României în legislativul european. Dincolo de subtilitatea mesajului însă, dl Cornel jură că nu va mai permite nici în ruptul capului să se repete treaba cu reducerile salariale din perioada Boc. Cu un astfel de mesaj puteai fi credibil doar dacă veneai după o zbuciumată perioadă de disidență în partid. Mi-l și imaginez acum vreo doi ani pe dl Cornel cum, legat în lanțuri, făcea antecameră la șeful său ierarhic de partid, Constantin Ostaficiuc, arătându-i obrazul pentru ce-a făcut, presat de FMI și în lipsă de alte soluții, Guvernul Boc. La fel și candidatul Dreptei Marian. El vrea învățământ finanțat corespunzător, garantat de Constituție, nu cum e acum, pe vremea USL, sau cum a fost până acum cinci luni, în fostele guvernări pedeliste.

Domnul Dorel din Făget a mai fost parlamentar PSD și cu alte ocazii. Pentru dumnealui se pare că a fost extrem de complicat să-și găsească un mesaj electoral. Cum sărăcie nu prea mai e în acea zonă a județului – problema fiind rezolvată deja de senatorul Ilie -, autostrada merge ca unsă spre Deva, zona Surduc e deja un paradis turistic, cu ce naiba să atragă electoratul dacă nu cu sentimentul de iubire, de dragoste, de credință? Logic. „Ţara Făgetului este o lume a credinţei şi a dragostei”, spunea recent domnul Dorel, într-un interviu cioplit parcă din fondul lemnos al zonei. Nici nu vă imaginați cât regret că nu locuiesc în acest colegiu, să votez pentru dragoste, pentru iubire, nu pentru merinde, țuică de găinaț, ajutoare sociale, pensii și salarii mărite.

La două zile după începerea campaniei electorale primesc în cutia poștală o scrisoare de la dl Alain. Nu mi-a mai scris până acum, dar îi mulțumesc frumos că s-a gândit la mine. Omul mă asigură că e sărac ca și mine, că e om ca și mine, dar că vrea mai mult. Caut după mesajul dlui Alain și observ că, abil, candidatul ARD nu promite nimic.

Mai mult, zice că nu va candida decât cu acordul meu și al celorlalți concetățeni din colegiu. Și că nu e deloc corect ca eu, alegător sărac ca și el, să fiu pus în fața unei decizii de partid. Nu mai înțeleg nimic. Dacă ARD și-a depus deja candidaturile la biroul electoral de circumscripție, înseamnă că dl Alain a fost pus abuziv pe listele de candidați, sechestrat și obligat, sub amenințarea bunăstării, să iscălească teancul ăla de acte, fără ca cetățenii să apuce să-i spună: „Alain, candidează! Eu te sprijin!”. Sigur e așa, că nu-l cred să mintă de cum a deschis gura.

Stimabilul domn Marcel, zis și candidatul Matei, se simte precum un Gheorghe în lupta cu braseria Balaurul. Pesedistul „carne de tun” cheamă lumea din colegiu la cruciadă alături de 7,4 milioane de români, făcând aluzie la răzbelul referendumului. Chiar dacă contracandidatul său Vasile nu prea aduce cu președintele Traian. bine măcar că Marcel și-a asumat rolul de Crin în toată afacerea asta.

Apropo, superofertă promisiunea junelui Sorin cu combaterea traseismului politic odată cu modificarea legii electorale. Numai să-l anunțe cineva și pe președintele Bojin de intențiile deputabilului, să nu se-apuce după alegeri liderul Titu să pupe și parlamentari de la alte partide, cum se laudă c-a făcut deja cu primarii din Timiș ai PDL.

Împreună. Mai toți vor ceva împreună cu cei peste 600.000 de alegători timișeni. Oameni buni, mai opriți-vă, că nu ne putem împreuna și cu Alin de Sânnicolau, „pentru legi drepte”, și cu Ghiță, „pentru o viață mai bună” ori cu Obi-Wan Kenobi, dacă ne îngăduie Domnul o astfel de lucrare! N-ar zice niciunul c-ar vrea să mergem împreună la furat, să trădăm sau să traficăm ceva împreună!

P.S. Să-i spună careva candidatului Petru că dacă vrea să facă mici baze sportive în cartierele Timișoarei și-a cam greșit misiunea. Nu la Senat trebuie să candideze pentru asta, ci pentru demnitatea de consilier local. A, este deja consilier municipal?! Bine atunci.