Mastile candidatilor

Știu că nu e deontologic să vorbesc despre cocoașa candidatului X, piciorul de lemn al politicianului Y sau de mucii din nasul parlamentabilului Z. Dar nu mă pot abține să citesc mesajul vizual pozitiv din afișele lor electorale. Căci cine mai aprofundează astăzi doctrine, programe electorale și promisiunile mai lungi decât o propoziție pe un amărât de fluturaș electoral? Mai nimeni. Rămânem cu portretul, să extragem din spatele zâmbetului candidaților tot ce au ei mai bun. Dacă au.

Horia Cristian (USL) din afișe este un om împlinit, care nu coboară la orice mizerie cotidiană. Nu știu dacă are ochi albaștri, dar sigur emană acea liniște pe care ți-o dă statutul de favorit în cursa electorală. După patru ani de chinuri groaznice la gândul că a ajuns în parlament prin miloaga sistemului de vot, Horia Cristian are o împlinire întipărită pe față: e sigur de locul de nemuncă.

Acum, Cornel! Fostul șef al aeroportului pare mult mai inocent în poze decât ar cere fișa unui astfel de post pe „Traian Vuia”. Candidatul Sămărtinean (ARD) de pe afișe mi se arată ca un bunicuț timpuriu ce-și atrage alegătorul ca pe nepoțel, cu o bomboană.

Sorin Grindeanu (USL), un adevărat sex simbol, uitați-vă numai la el cum zâmbește la alegătoarele noastre. O combinație explozivă între smerenia lui Adrian Năstase și onestitatea lui Dorin Cândea.

Petru Juravle (PPDD). Bănățean de loc și revoluționar de afaceri, omul „domnului Dan” în colegiul 6 aduce mai degrabă a dansator armean. Îi stătea bine și ca mitralior afgan, dar ar fi deranjat turbanul în poză.

Să vedeți cum te-nșală aparențele. De la dl Gheorghe Ciobanu (USL) te-ai aștepta să arate ca un trădător ordinar. Ca și când ai duce copilul la grădina zoologică să-i arăți struțul, așa gândeai că mergi cu pruncul la panotaj să-i arăți trădătorul ordinar din specia șmenarului politic. Când colo, ce să vezi? Un om cu o banală figură de vameș. Ba chiar un vameș intelectual, după ce omul și-a pus ochelarii ăia stilați.

Alin Popoviciu (ARD) e tânăr de când îl știu, dar își ascunde cu dibăcie acest defect. Îmi amintește de pozele alea cu proletarii de la Grivița întinși pe jos, să fie cât mai mulți prinși în cadru.

E bine că în cursa electorală s-a înscris și dna Maria Grapini (USL). Cred că i-a fost și dumneaei dor de poza de pe sonet, de s-a grăbit s-o pună pe panoul de pe Bărnuțiu. Potretul ăla e o lecție de viață, îmi transmite sentimentul ambiției de-a reuși în viață, regăsit la mai toate tinerele venite din Galați.

Cristinel Dugulescu are o mare șansă la izbândă, fiind preferat de alegătorii neoprotestanți. Cum s-ar putea să nu-i ajungă, totuși, voturile baptiștilor, candidatul PPDD ar putea să-și completeze scorul electoral cu ajutorul brutarilor, bucătarilor, măcelarilor și cofetarilor din Girocului. Cel puțin către acolo mă îndrumă poza. Fața rotundă indică un om bine hrănit, culmea, deprins cu munca, iar anvergura urechilor tare mi-e că vine de la boneta de simiger.

Nu sunt sigur dacă Cătălin Tiuch (USL) este președintele organizației de tineret a PSD Timiș sau e vorba de șefia organizației de bebeluși și preșcolari. Câtă inocență pe chipul acestui copil al politicii de pe Bega! Și care e problema? Vezi, Doamne! De parcă jucătorii africani din fotbalul românesc nu au vârsta la fel de incertă?

Vasile Blaga (ARD) e „Buldogul”. Clar. Cred că de aia șefii de campanie au simțit nevoia să scrie pe afișul electoral „Un OM de încredere”, să înlăture eventualele dubii.

Mircea Purceld (PPDD) pare reîncarnarea gestionarului de aprozar. Asta ca să nu zic că atunci când vrea aduce tot mai mult cu un șef de unitate în industria socialistă de prelucrare a lemnului.

Obi Wan Kenobi, zis și Ben-Oni Ardelean (USL), seamănă cu un actor îndrăgit. Mi-e teamă că femeile de vârsta a treia vor plânge până la epuizare în cabina de vot, când își vor aminti de Raj Kapoor – Dumnezeu să-l odihnească – eroul tinereților lor cinematografice. Mie, în schimb, dl Ben-Oni Ardelean îmi amintește de un frumos clip al lui Phil Collins și de afacerea Amway.

Pe Alain Rus (ARD) nu-l vezi lipit la colț de stradă, pe vreun bloc sau pe punctul termic. Primești de la el scrisori cu poză. Poate că omul o fi de calitate, dacă l-a consiliat atâția ani pe președintele Ostaficiuc, dar cum îl observi în poză mai degrabă zici că e dimineața de după Revelion, când la ușă îți sună flăcăii ăia cu Capra. Mă apropii de băiatul pilit de la buhai și-i spun: „Stai liniștit, Alain, eu te sprijin!”.