La litru? Nu, nea Nicu, nea Nicu!

Ca să mai administreze încă patru ani Timișoara din postura de primar, liberalul Nicolae Robu n-ar trebui să facă mare lucru. Ar fi suficient să rămână lider al PNL Timiș până în 2016, să se certe strașnic cu PSD și apoi să invoce spiritul Timișoarei. Dacă pe lângă acestea mai face, fără nicio obligație, doar așa, facultativ, pasajele Jiul și Popa Șapcă e ca și reales ca și cârmaci al urbei. Treaba se complică puțin dacă dl Robu ar vrea să mai rămână două mandate în biroul cu duș de pe CD Loga nr. 1. În acest caz, primarul liberal ar trebui să mai facă câte ceva. Ar fi senzațional pentru domnia sa dacă ar reuși să închidă inelul pe sub Piața Operei, să lichideze Ambrozia și să înceapă măcar sala polivalentă de 15.000 de locuri.

Pentru trei-patru mandate, actualul edil-șef nu trebuie decât să facă din Timișoara capitală culturală europeană și să ne scape de câinii comunitari. Obligat de votul cetățenilor urbei, treisprezece jurăminte de primar ales al Timișoarei va trebui să depună dl Nicolae Robu dacă apucă să inaugureze noul stadion pe ritmurile dance ale încă tinerei Inna și să ducă pe Poli în cupele europene cu nonagenarul Velcea pe banca tehnică.

Dacă vrem să facă tot ce a promis că face, primarul Robu ar putea rămâne veșnic în fruntea municipalității, fiind limpede că altfel nu i-ar rămâne timp pentru împlinirea până în ultimul detaliu a tuturor planurilor ce le-a pregătit cu atâta har timișorenilor.

Fără să mergem, totuși, atât de departe, primarul Robu ar avea cel puțin votul meu pentru încă un mandat dacă, pe lângă rezolvarea părții fotbalistice, va renova clădirile din centrul Timișoarei. Dezbaterea pe această temă a început deja și numai un eveniment neprevăzut cred că l-a făcut pe Cristi Brâncovan (fost șef galerie) să nu condamne utilizarea de bani publici în investiții private pentru imaginea Timișoarei. Treaba stă cam așa: orașul are toate șansele să arate ca porcul prin clădirile din centrul orașului pentru că proprietarii români ai imobilelor n-au din ce plăti lucrările de reabilitare, iar cei italieni probabil că nu vor să-și consume din banii de mers la curve.

Ce facem într-o asemenea situație? Primăria a propus să renoveze aceste imobile de pe Corso, urmând ca în decursul timpului să recupereze de la proprietari, în rate, parte din cheltuială. Eu, în locul primarului Robu aș recupera întreaga sumă în momentul în care proprietarul cere certificat fiscal pentru vinderea apartamentului, o tranzacție care cu siguranță se va face la niște prețuri care vor exploda și ca urmare a investiției municipale.

Dar asta e deja o altă treabă și numai nea Jean Cojocari știe dacă din punct de vedere juridic se poate aplica o astfel de condiționare. Una peste alta, demersul primarului Robu vine după ani de lâncezeală în tot ce înseamnă estetica urbană și se potrivește ca o mănușă pentru cei care s-au săturat să-și ducă oaspeții la plimbare prin mall, să le arate „frumusețile” orașului.