La o bauta cu prietenii Coeziunii

Când Guvernul Ponta a compensat niște bani virtuali pentru stingerea unor datorii ale Colterm, căpeteniile USL Timiș au juisat în ample conferințe de presă, arătând că de când lumea nu s-a mai pomenit așa ceva pe pământ timișean, că nicio guvernare românească, cu atât mai puțin una PDL-istă, n-a mai oferit atâta bănet județului Timiș. Au venit alegerile și poporul ce era să facă? Normal, să voteze USL, ca valurile de bani să curgă în continuare, satele bănățene să prospere, iar mica Vienă să se dezvolte în ritmul dictat de primarul Nicolae Robu.

Că această așteptare era ca un vis erotic la bătrânețe o știau și ei, liderii USL Timiș, dar, iarăși, ce era să facă domniile lor, decât să tacă mâlc atunci când bugetul pe 2013 a arătat că bani de la guvern nu sunt pentru mai nimic? O fărâmă de buget s-a alocat pentru începerea noii aripi a spitalului de copii, lăsându-se impresia că gestul lui Ponta a fost de a arunca un oscior câinelui de pază și gurii slobode a opoziției. Dar capitolul investiții nu e singurul capitol la care Timișul stă prost spre foarte prost, dacă ar fi să citim topurile cu banii alocați.

Spre exemplu, Opoziția nu i-ar lăsa pe useliștii timișeni nici să-și ascundă capul în nisip, ca struțul, când vine vorba de sumele primite de Timiș la capitolul sumelor defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale. Locul 37 din 41, lângă Clujul votant de pedeliști, dar și lângă Constanța lui Mazăre, bufonul PSD. Pentru drumurile județene, tot alocări din TVA, suntem pe poziția 21. Sumele nu sunt mari, vreo trei milioane de euro, cât vilele lui Videanu și cea a lui Dragnea la un loc. Dar suficient pentru câte o plombă pe drumurile județene și niște piatră pe drumurile comunale.

De reținut însă faptul că, în ambele topuri, sumele acordate Timișului de Ponta sunt cam la fel cu cele oferite de București Timișului în vremea PDL. A guvernării PDL și a președinției județene a lui Constantin Ostaficiuc, tot PDL. Concluzia? Că niciodată nu vom deveni județ beneficiar, să ne trezim că primim mai mult decât contribuim la găleata centrală, oricâte prietenii politice ne-ar plăcea să cultivăm cu microbuze pline de miei. Eventual, atunci când vom avea în fruntea județului un adevărat baron, ceea ce nu ar reprezenta neapărat o fericire democratică pentru noi, ca supuși timișeni ai acelui mare despot politic.

Regionalizarea poate face ceva dreptate la acest capitol, dacă este făcută cu capul, nu de ochii lumii. Cămașa va fi mai aproape de corp decât paltonul, dar și în acest context Timișul va fi un județ donator, nu beneficiar. Dacă vreți, Titu Bojin și Nicolae Robu ar trebui să fie mari „prieteni ai Coeziunii”, măcar să-i facă pe plac lui Ponta în lupta cu Băsescu pe tema bugetului european. Iar dacă sunt prieteni la cataramă cu Coeziunea, ar trebui să știe că România pentru Bruxelles joacă cam același rol pe care-l joacă Botoșaniul pentru bugetul nostru național. Și că Olanda nu va primi niciodată mai mult decât cotizează, cum nici noi nu vom primi cât credem că ni s-ar cuveni, proporțional cu cât trimitem la centru.

Din acest motiv, o retorică uselistă cu frustrările Timișului față de metodele Bucureștiului de-a împărți banii colectați în teritoriu nu face decât să pregătească terenul pentru scuzele ce vor urma să vină și ar putea să se transforme într-un veritabil bumerang pentru cei ce o propagă. Ca și încrederea președintelui Titu Bojin că Timișul știe, prin noii săi conducători, să găsească „potecile” spre „bunăvoința” centrului, exact cum pe vremuri cei „descurcăreți” primeau carne de sub pultul măcelarului.

Dacă nu vor să se trezească cu ochii-n soare în ultimul an al mandatului, fără măcar să-și poată înjura colegii din guvern, nea Titu și dom’ profesor Robu ar trebui să-și bazeze promisiunile către popor pe un alt gen de finanțări, și nu pe un iluzoriu tratament preferențial al Bucureștiului. Pentru că nu se poate ca în Europa să fii prieten de-o băută cu Coeziunea, iar în țară s-o faci poștă cu băieții pe bancheta din spate a mașinii.