Sfaturi pentru Nicolae Robu in marele razboi cu presa

Dacă m-aș băga unde nu-mi fierbe oala, i-aș putea spune primarului Nicolae Robu că inginerii care fac cercetări, studiază vaste bibliografii, elaborează proiecte după proiecte acționează împotriva interesului științei, al dezvoltării, bunăstării și păcii în lume. Dar nu-i zic așa ceva, știind că oricum nu citește deBanat.ro.

Să nu se supere pe mine inginerii și viitorii ingineri de la Universitatea Politehnica, dar pilda de mai sus vine după ce edilul șef, inginer la bază, a apucat să afirme într-un briefing de presă că jurnaliști care-i pun întrebări sunt împotriva intereselor Timișoarei. Lovit de valuri de supărare, primarul liberal n-a mai apucat să spună că și brutarii care frământă și coc pâinea nu vor binele global al omenirii, că șoferii care conduc treji vehicule RATT fac de râs tagma conducătorilor auto, cum, categoric, nici coafezele care vopsesc părul nevestelor noastre nu contribuie defel la dezvoltarea esteticului.

Se spune că niciodată vreun om politic nu va câștiga un război cu presa. Că solidaritatea de breaslă a jurnaliștilor te va centrifuga din cercul de interes public și te trezești ca politician fără vehiculul care te duce la inima sau spre alt organ al alegătorului. După felul în care Gigi Becali și-a bătut joc de două redacții centrale de sport pentru a se răzbuna pe un moderator TV incomod, nu aș mai fi atât de sigur că un război cu mass-media chiar este pierdut din start de un politician. Doar cu audiența temelie în facerea de presă, ziariștii nu pot câștiga o luptă nici măcar cu primarul Nicolae Robu, ca să nu mai zic de un diferend cu Gigi Becali sau Victor Ponta.

Nicolae Robu spune deseori că nu-și poate pierde timpul prețios cu prostiile unor ziariști. Indiscutabil, edilul timișorean poate avea dreptate. Și în presă sunt mulți ziariști limitați, alții sunt „montați”, iar alții pur și simplu vin în întâmpinarea patronatului cu un anumit mod de comportament, fără ca cineva să le ceară așa ceva. La fel cum și printre primarii din România sunt și oameni corupți, „vagabonzi”, alții sunt proști comunicatori, alții doar plasați în afara realității.

Domnule primar, fiți fără grijă, că ei, ziariștii, nu vă vor abandona, fie și numai pentru că trebuie să-și câștige o pâine, dacă argumentul platonic cu nevoia de informare a cititorului nu vă spune nimic. Briefingurile dvs zilnice de la Primăria Timișoara vor fi la fel de frecventate, iar încetul cu încetul nu va mai pune nimeni niciun fel de întrebare. Când vreți să măriți suspansul, n-ar fi rău să vă întrebați singur câte ceva pentru ca apoi să răspundeți apoteotic.

Sau să spuneți ceva de genul… „dacă v-aș da voie, probabil mă veți întreba dacă îmi voi duce la îndeplinire proiectele”, după care să răspundeți, sincer, că „Da, cum să nu!, îmi voi duce la îndeplinire toate promisiunile, spre binele Timișoarei”. Așa veți tăia elanul „obraznicilor” care nu-și doresc să aveți succes, cu riscul ca orașul să rămână în promiscuitate, fără stadion și Sala Polivalentă de 14.000 de locuri.

În locul dumneavoastră, dom’ primar, nu i-aș mai băga în seamă pe jurnaliștii care sunt împotriva intereselor Timișoarei. Ba chiar n-aș mai permite accesul ziariștilor la conferințele de presă. Chiar așa, de ce trebuie să fie ziariști la conferințele de presă? Aș vorbi singur pentru un purtător de cuvânt care îmi notează bob cu bob discursurile, pentru ca apoi să le posteze pe contul de Facebook. Pentru cine e curios. Cu presa n-aș mai avea niciun contact, definitiv, în vecii vecilor! Un picior de ziarist n-aș mai vedea la sediul PNL când vine Crin să prezinte vreun traseist înscris în partid. Nici măcar când se apropie alegerile și-aș vrea să tai niște panglici. Sau mai ales atunci.