Paradoxul Timisoarei: codasa la transplanturi, fruntasa la prelevari de organe

În fiecare an, în 14 mai, în România este marcată Ziua Națională a Transplantului de Organe. Inițiativa aparține Fundației pentru Transplant, ale cărei date arată că țara noastră ocupă penultimul loc în Europa în privinţa numărului de donatori. La Timișoara nu se face, în momentul de față, niciun fel de transplant.

În prezent, peste 2.000 de persoane sunt pe liste de aşteptare, din cauza numărului încă mic de donatori. Viața lor depinde de un telefon primit, de cele mai multe ori, în miez de noapte, care îi anunță că s-a „găsit” donorul compatibil. Deşi la Timişoara a fost realizat, în 1981, primul transplant renal din ţară de la donor cadavru, activitatea a fost întreruptă în 2007. În ciuda tuturor asigurărilor, aceste operații nu au fost încă reluate.

Cu toate acestea, Spitalul Judeţean Timișoara este unul dintre cele mai importante centre de prelevare de organe din ţară. „La început a fost destul de descuranjant. Timp de câțiva ani, am avut doar una sau cel mult două astfel de intervenții pe an şi părea că situația nu se va schimba niciodată. Cu multă răbdare am reuşit însă să schimbăm o mentalitate şi e un lucru deosebit, cu atât mai mult cu cât trăim intr-o ţară în care sistemul sanitar nu prezintă încredere”, spune Dorel Săndesc, şeful Clinicii de Anestezie Terapie Intensivă a SCJUT.

De cele mai multe ori, prelevările au loc în timpul nopţii, în afara programului medicilor, iar intervenţiile durează aproximativ cinci ore. În toţi aceşti ani de muncă, echipa de specialişti a făcut totul voluntar, fără a primi vreun ban pentru intervenţii. În acest an, la Timișoara au avut loc deja 11 astfel de operații, ultimele dintre ele chiar sâmbătă după-amiază. Atunci, intervențiile s-au desfășurat în paralel.