Domnul si vagabonzii

Când vreun lider liberal făcea o potlogărie criminal-economică, iar presa o demasca cu probe specific jurnalistice, conducerea PNL invoca, firesc, prezumția de nevinovăție, dar și existența unui scenariu de manipulare de către politic a justiției. Ca și cum n-ar fi fost suficienți șapte ani de-acasă pentru a se lămuri măcar de existența unei lipse de etică (dacă de infracțiune dovedită nu puteam vorbi în cazul unor anchete de presă), căpeteniile liberale o tot țineau pe-a lor și în momentul în care vreun ministru PNL era cercetat de poliție sau anchetat de DNA. Soluțiile favorabile în cazurile Atanasiu și Păcurariu le-au dat apă la moară liberalilor, care se încăpățânau să le facă pușcăriabililor scut în fața Justiției, mai ceva ca vechiul PSD pe vremea lui Bivolaru.

PNL-ul lui Crin Antonescu a venit la putere pe valul antipatiei băsesciene, dar mesajul paranoic cu justiția care are ce are cu liderii PNL n-a dispărut. Ba mai mult, declarații periculos de comice ale președintelui Crin Antonescu nimereau ca nuca-n peretele relațiilor instituționale cu Germania sau Uniunea Europeană, atunci când de la Bruxelles sau Berlin ni se sugera, mai mult sau mai puțin codificat, nevoia unei remanieri guvernamentale din cauza unor miniștri suspectați de corupție. Cu o ilogică îngăduință față de această teorie, puteai fi luat de valul politic și să accepți ideea că procurorii vor să facă praf imaginea liderilor PNL de dragul unor angajamente science-fiction cu Traian Băsescu. Așteptam însă cu nerăbdare o sentință la o înaltă curte în cazul Relu Fenechiu să văd până unde va mai merge delirul politic din fruntea PNL.

Iar așteptările nu mi-au fost înșelate. Previzibil, președintele Antonescu a comentat în cel mai pur stil vadimist că Băsescu este de vină. Și că șeful statului cu „o armată întreagă de acoliți de presă ai acestuia” au făcut „presiuni pur și simplu publice pentru o sentință împotriva lui Relu Fenechiu”. De unde înțeleg că președintele Senatului României consideră judecătorii de la vârful justiției o adunătură de manipulați, culmea tocmai când a început să nu se mai teamă de consecințe ale unor condamnări cu mare impact public și politic. Și că PNL, ca participant la actul puterii cu o grămadă de miniștri și o fructuoasă colaborare parlamentară sub sigla USL, este incapabil să ofere românilor o societate normală și o perspectivă mai încurajatoare asupra Justiției. Ba mai mult, încurajează artificii procedurale pentru fentarea Justiției, cum s-a întâmplat cu demisiile repetate din parlament ale sponsorului TV Dan Voiculescu.

Genul acesta de atitudine la vârful unui partid trădează un comportament pueril în cel mai fericit caz. Deși a făcut-o albie de porci pe Monica Macovei că a informat Uniunea Europeană despre cazul Fenechiu (printre altele), nu-i așa?, trădând legea tăcerii, PNL-ului nu i se poate reproșa nici măcar apartenența la o mafie, cum ar putea fi cazul mai la stânga politică. Comportamentul la vârf al liberalilor trădează mai degrabă o atitudine infantilă, cu mulți copii supărăcioși și ofticoși, care nu ar recunoaște nici în ruptul capului că bifează greșeală după greșeală și înfrângere după înfrângere.

P.S. Mai știu un liberal în Timișoara, care sub niciun chip nu și-ar recunoaște greșelile. Și acesta, precum Crin Antonescu, își vede adversarii politici înconjurați zi și noapte de „o armată întreagă de acoliți de presă”.