Ce-i mai place unanimitatea!

Știți clișeul ăla cu candidatul câștigător care mulțumește propriilor alegători, dar mai ales celor care nu l-au votat?! O crasă ipocrizie. De unde atâtea mulțumiri ălora care au vrut să mai stai patru ani pe dinafară? Nu l-am auzit pe Titu Bojin să spună așa ceva, dar precis că la cererea presei ar fi declarat și dumnealui, cu eleganță, despre cât de important este electoratul potrivnic, despre rolul lui în balansul democratic și așa mai departe.

Spun asta ca să-l înțelegem mai bine pe Titu Bojin când se enervează pe opoziția din Consiliul Județean Timiș. În ultimul plen, președintele Bojin a avut o răbufnire nervoasă la adresa aleșilor PDL, nemulțumiți de repartiția banilor (vreo 28%) spre primăriile conduse de democrat-liberali. Sau, mă rog, poate că procentul este și mai mic, dacă ținem cont de faptul că mulți primari PDL din Timiș au fost „pupați” de Titu Bojin și stau în partidul lui Blaga doar ca să nu-și piardă postul din administrație, conform legii.

De unde atâta nerv la Titu Bojin? Căci era clar ca lumina zilei că bani nu vor fi suficienți pentru toată lumea. Nici din surse proprii, nici din mila centrului. Îmi amintesc de finele mandatului trecut, când PSD, PNL și PNȚCD, majoritare fiind în CJT, au propus o altă repartizare a banilor decât cea a executivului lui Constantin Ostaficiuc. Asta înseamnă că și PSD-ul din mandatul trecut a votat la spartul târgului împotriva adversarului politic. Era final de mandat și aerul victoriei ce urma să vină îi făcea pe primarii galbeni și roșii să-și ceară drepturile, iar capacul pus pe o astfel de oală putea da foc șandramalei.

Chestia cu opoziția constructivă e o poveste când e vorba de bani. Hai, dacă o fi vorba de ridicarea unui leagăn de copii, un azil de bătrâni, o centură de sud, mai zic să voteze toată lumea, că e vorba de binele orașului, al județului. Însă când e vorba de primit bani, niciodată opoziția nu va vota cu puterea. Atunci de unde iritarea liderului CJT? Am vrut să zic că trecutul său de primar PCR. Dar, nu. Astea nu mai țin astăzi. Cred că supărările lui Titu Bojin pe lipsa unanimității vine din felul cum s-a obișnuit să facă politică între 2008 și 2012. Ca șef de grup PSD în CJT, dar și director la Apele Române, Titu Bojin a fost mai degrabă partenerul PDL și-al președintelui Ostaficiuc, nu adversarul politic al acestuia.

Să-l pârăști pe Tiberiu Lelescu (PDL) la Constantin Ostaficiuc pentru că face opoziție confirmă tocmai teoria de mai sus. Normal că Titu Bojin este nervos, de vreme ce amicul Ostaficiuc nu-i poate oferi lui ca președinte CJT același tratament politic amical pe care l-a primit de la pesediști în mandatul trecut. De aia nu cred că nervul lui Titu Bojin vine din respingerea unor cutume democratice, ci mai degrabă dintr-o frustrare ce derivă din încălcarea unor înțelegeri. Altfel, Titu Bojin a demonstrat din plin că acolo unde nu controlează situația, în partid, poate digera foarte bine insuccesele. Care nu au fost puține.