Nea Ilie, nea Ilie, te cunoaste o Romanie!

Pe vremuri, vorba din titlu se referea la baronul Mischie de Gorj. Acum lejer poți să o adresezi întâiului socru al partidului, dl Ilie Sârbu, șeful grupului senatorial PSD, ales de Timiș, om care o dată la patru ani se întoarce acasă, în Banat, să ceară votul unor cetățeni mai naivi din fire. Genul ăsta de abordare cu „nea Ilie, nea Ilie te cunoaște o Românie!” devine uzual și atunci când vrei să-i atragi atenția unui om ce în aparență e serios, dar care riscă să se facă de râs prin ceea ce face. Poți auzi în zona rurală cum o femeie îi spune omului venit beat de la crâșmă: „Păi, bine, măi Ilie, ești om serios, te râde tot satul! Nu ți-ar fi rușine să umbli în halul ăsta, să-ți bei mințile cu derbedeii ăia?!”.

Într-o seară, venit cu chef de vorbă în fața unui grup de ziariști, „nea Ilie, nea Ilie” a vorbit de problema de imagine ce s-a abătut asupra partidului într-un scandal de corupție în care ministrul Niță apărea în stenograme cu ceva pete de dalmațian în dosarul Hidroelectrica, să zicem ca intermediar între niște șmecheri și denunțătorul Remus Vulpescu. Deși a recunoscut că este „o tragedie pentru partid”, „nea Ilie, nea Ilie” s-a întrebat cu subînțeles de ce oare a apărut scandalul când ministrul prins cu interceptările pe vine se afla în vizită oficială în SUA, plus că tot scandalul nu ar fi, nu-i așa, decât o mită neconsumată. În loc să-l ia pe zevzec de urechi să șteargă pe jos cu el că șmenuiește statul ăsta bun de muls, „nea Ilie, nea Ilie” are scenarii în program. Problema dumnealui nu e incompatibilitatea dintre un ministru băgat în rahat până-n gât, moralmente măcar, ci că cineva i-a clocit-o respectivului, de-a ajuns să facă de râs ditamai partidul fidel principiului hoțul neprins e negustor cinstit.

În același registru, „nea Ilie, nea Ilie” recidivează în cazul senatorului Bădălău și apare total nepotrivit în fața unui buchet de microfoane. Dacă Niță a fost o tragedie pentru partid, Bădălău, cu evaziunea de 50 milioane de euro și tot tacâmul infracțional, ar fi trebuit să fie un cataclism. Până la urmă, din spusele lui „nea Ilie, nea Ilie”, totul n-a fost decât o clismă ușor de suportat de făcătorii de imagine ai PSD. Senatorul Bădălău „este un om serios”, zice șeful său de grup, dl Ilie Sârbu, care a ratat ocazia să sufere în liniște și a mai adăugat: „Nu vedeți cum e cu dosarele astea politice? Sunt luați oameni, când de la PSD, când de la PNL”. Când auzi astfel de reacții te pui în fund, pui capul în palme și încremenești precum gânditorul de la Hamangia, semn că, totuși, corupția marca PSD datează de peste 5.000 de ani. Omul ăsta vorbește serios, își bate joc de noi, ăștia care mai gândim, sau se face de râs în văzul satului?

Obiceiul ăsta politicianist de a umbla cu prohabul deschis în văzul lumii se petrece parcă mai cu poftă la centru, acolo unde premierul Victor Ponta vorbește de evaziune fiscală de parcă s-a luat la trântă cu flagelul încă din fragedă pruncie politică. Președintele PSD plânge după codul ăla al insolvenței pregătit pentru presa obraznică, după ce Curtea Constituțională l-a respins cu scorul de 8-1, ca și cum n-ar avea un partid plin de indivizi datori vânduți în relația cu statul. Unii oameni pot face treaba asta fără să clipească. Așa și Sorin Grindeanu, deputat PSD de Timiș, care după o conferință pe tema obidirii romilor, a vorbit așa frumos despre alte forțe politice care au manipulat de-a lungul timpului voturile țiganilor săraci. Dar știți ce detașat a făcut-o, nici un mușchi pe față nu i s-a mișcat, nimic nu i-a trădat amnezia și ipocrizia ce l-au făcut să uite de „cultura” politică a rromilor mari iubitori de PSD, total dezinteresați, mânca-ți-aș bancnota de 50!

Oare ce ar zice „nea Ilie, nea Ilie”, Victor ginerică și junele Sorinel dacă un grup de pesediști transpirați ar iubi cu perversiuni o babă pedelistă? Ar fi dosar politic sau, la urma urmelor, doar un act de dragoste neconsumată? Oare pentru oamenii ăștia doar faptele constatate cu mult bun simț, simpla rațiune, deducțiile logice nu sunt suficiente? Totul trece prin rechizitorii, probe biologice, amprente, proceduri, vicii de procedură sau chiar nesimțire? Pentru Dumnezeu, nu poți recunoaște un derbedeu, un evazionist, un client politic de la o poștă, ca atunci când te întreabă presa ceva să ai înțelepciunea să nu comentezi? Să lași ca după punctele de suspensie omul să-ți intuiască rușinea, detașarea de șmen și fenomen, chiar spiritul de frondă, semne ale unui spirit liber, inteligent. Ce naiba, nea Ilie, nea Ilie, te cunoaște o Românie!