Oda lui Traian

Nu-i frumos să te bucuri de necazul altuia, spune înțeleptul din popor. Dar cum nici ipocrit nu-i frumos să fii, hai să considerăm condamnările din „Dosarul Transferurilor” un act de dreptate care pică la fel de bine ca o bere rece vara, după o partidă de fotbal cu prietenii. Și ca să nu mă fac groggy vreun jurist, pe lege, nici nu văd neapărat condamnarea fraților Becali, a lui Cristian Borcea, a lui MM Stoica un act de dreptate în plan juridic. Habar n-am dacă un alt evazionist, poate chiar mai mare decât Copos, n-a primit mai puțini ani de pârnaie de la alți judecători, mai miloși. Poate că pentru culpa lui Gheorghe Popescu se putea da „cu suspendare”, iar moșului zis și „Lordul” o iertare i-ar fi uns pe mulți la sufletul nobil. Nu la aspectul juridic vreau să mă refer astăzi, ci la cum știe viața să dea peste bot ălora aroganți și disprețuitori. Câteodată.

Alți maeștri avocați mi-ar putea spune că flegmaticii Becali, grețosul Shakira, derbedeul Meme n-ar trebui să plătească pentru păcatele celebrității, ci, punctual, pentru culpele cu care au supărat codul penal. Poate că așa o fi, dar mie tot ca o bere rece îmi vine acum condamnarea asta a unor oameni care îți râdeau în față când ți se făcea o nedreptate fotbalistică. Iar dacă la tabloul ăsta îl mai adăugăm și deja încarceratul Gigi Becali, atunci ne amintim cum cel mai mare investitor din fotbal declara semeț că el și-ar dori să câștige campionatul numai din greșeli de arbitraj, după care îți alimenta sentimentul că niciodată pe lumea asta fotbalistică (și nu numai) nu se va mai face dreptate. Poate că pentru unele meciuri trucate unii nu vor mai face pușcărie, poate că pentru retrogradarea Craiovei sau a Timișoarei nu va mai plăti cineva punctual, Mircea Sandu sau sforarul Kassai, dar nu poți să nu te răcorești când vezi că parte din mafia fotbalului se duce la fund, iar cealaltă intră în panică.

Nici nu știți ce reconfortantă poate fi reacția lui Meme Stoica după aflarea sentinței. „Mulțumesc, România!”, ca și cum el ar fi dat atâta țărișoarei, ca ea, România, să fie atâta de nedreaptă cu șmecherașul de Ghencea. Mai rămânea să spună că de vină pentru băgarea la zdup a „Lotului Giovani” este atât de răzbunătorul Băse, cel care s-ar face „vinovat” și pentru întemnițarea altor infractori celebri, un Adrian Năstase, un Relu Fenechiu, generalul Voicu, „victime” politice ale „regimului dictatorial” Traian Băsescu, impus de comisarii europeni veniți pe tancuri de la Bruxelles.

Păi și dacă ar fi așa, țin pe această cale să-i mulțumesc președintelui Traian Băsescu pentru aceste clipe minunate oferite de Justiția din România. Eu nu cred că el i-a încarcerat pe toți derbedeii ăștia, dar și dacă-ar fi așa, nu mai știu cum să-i mulțumesc că datorită lui avem președinte FRF parcă din alt film, ca o mică speranță că în viitorul apropiat nu vom mai auzi prea des de Cooperative, decizii nedrepte și partizanate federale. Pentru toate celelalte neajunsuri și porcării din guvernările sale își poate merita înjurăturile, dar dacă e să pedalăm pe teoria complotului politic, dacă dumnealui e „dictatorul” care a dat liber Justiției să bage la pârnaie primari și parlamentari ai puterii, un Giovani și-un Victor Becali, pe George Copos, pe Lord, pe Meme Stoica, pe securistul Nețoiu și pe cel mai corupt premier român, jos pălăria!