„Comunicat” al lui Marian Iancu scris de mine

Am observat o vie emoție în mediul microbistic după un interviu al lui Marian Iancu în publicația Fotbal Vest. Colegul meu Alex Nestor a și făcut un rezumat din care reiese că fostul patron al lui Poli, giuleșteanul Marian Iancu, ar fi decis să cedeze palmaresul către ACS Poli doar contra unei sume de bani. Eu am înșeles cu totul altceva din acel text și am să mă explic, dacă mai are vreo importanță. Strict, din text, Iancu spune că are două variante de lucru. Prima ar fi să i se aprope reorganizarea clubului în instanță, ceea ce ar presupune că omul nu mai cedează palmaresul, dorind să se înscrie în campionatul ligii secunde, în fine, sau unde o vrea el. Sincer, această primă variantă mi se pare una fantezistă.

Nu cred că Marian Iancu mai are putința și dorința de a plăti mari datorii către terți ale clubului cu care a reprezentat Timișoara până acum doi ani. Al doilea scenariu vorbește de situația în care instanța spune STOP activității clubului Politehnica (BkP) și toate bunurile acestuia vor fi la dispoziția unui administrator, în folosul masei credale. Printre care, e adevărat, găsim și firme ale lui Marian Iancu, prin care acesta a împrumutat clubul la acea vreme. Însă decizia de a se oferi palmaresul către ACS Poli contra unei sume de bani nu va fi a lui Marian Iancu, cum a înțeles lumea, ci a administratorului. Care, eventual, nu va fi de acord ca un bun considerat de valoare (cica vreo 900.000 de euro) să fie oferit gratuit clubului „patronat” de Nicolae Robu, ACS Poli.

Chiar nu vreau să fac pe avocatul lui Marian Iancu. Nu am primit bani ca alte personaje foarte gălăgioase astăzi de la jupânul BkP pentru vreo activitate în peluză sau de altă natură. Și nici n-o să se ajungă vreodată la așa ceva. Marian Iancu a făcut o grămadă de greșeli umane și lucruri rele chiar premeditat. Pentru asta nu mai este dorit la Timișoara și este înjurat ca la ușa cortului. Poate că la un moment dat Marian Iancu ar fi vrut să-și recupereze banii băgați în recuperarea palmaresului. Poate că atunci lumea era îndreptățită să arunce cu căcat în giuleștean, reproșându-i-se că i-a promis lui Robu și nu s-a ținut de cuvânt. Nu știu. Poate că, într-adevăr, la viața lui nu a dat gratis nicio țigară. Poate. Nouă ne-a dat fotbal și apoi ni l-a luat. Însă până să-i reproșăm că a făcut ceva similar cu Claudio Zambon e cale lungă. Acest lucru în cel mai fericit caz este un pronostic, o analiză a fiecăruia dintre noi, nu o decizie luată și anunțată public de afaceristul BkP.