Decesul politic al taranistului Moldovan

După o lungă perioadă de secetă politică cu PNȚCD Timiș, liderul Valentin Moldovan și-a amintit că a mâncat rahat când a fost mic. Nu mult și nu de zmeură, ci de vanilie cu cocos. Altfel spus, a dat norocul peste dumnealui odată cu pofta PSD de a-i rupe majoritatea în Consiliul Local Timișoara primarului liberal Nicolae Robu. Se făcea că dintr-o dată, președintele PNȚCD Timiș, Valentin Moldovan, s-a trezit pe malul unui lac de munte și din cârligul undiței a ieșit peștele fermecat. Care pește fermecat l-a întrebat în ardelenește pe liderul țărănist care i-ar fi cele trei dorințe. Omul a oscilat între a pune ca primă dorință sănătatea, dar nici sănătatea financiară nu-i displăcea. Legate între ele de prima, dorințele doi și trei erau ca Timișoara să aibă un viceprimar PNȚCD, dacă se poate cu numele Valentin Moldovan, iar dacă nu se poate, atunci să fie țărănist girat de dumnealui, dar nu degeaba.

Numai că omul s-a trezit din vis, a dat drumul la peștele fermecat și toată sudoarea sa nocturnă nu s-a materializat în niciun fel, din motive mult comentate în aceste rubrici. PSD a ratat schimbarea viceprimarului Diaconu (PNL) cu Bogdan Herzog (PNTCD), prin urmare, nici pesediștii n-au fost fraieri să plătească înainte, ca la curve, așteptând să o facă după, ca-n politică. Astfel că Valentin Moldovan nu s-a mai ales cu nimic, ci doar a fost surprins de opinia publică cum înfuleca cu poftă o altă mare porție de rahat, dar nu de căpșuni, ci maro-maro, de ciocolată. Ca toate aceste umilințe să nu fie deșarte, dl Valentin Moldovan a ieșit recent într-un interviu cu colegul Dragoș Boța cu ce avea el mai de preț pe tarabă: două voturi în CL Timișoara, la ofertă.

Dacă vreți, în ochii lui Valentin Moldovan se putea citi disperarea fermierului care are hambarul plin de bucate, dar nimeni nu vrea să i le cumpere. Nici măcar PSD Timiș, care a anunțat strategic că nu mai este interesat de schimbarea viceprimarului Diaconu de Timișoara. Reacția țărănistului a fost de-a dreptul panicardă. A avertizat că lucrurile nu se vor opri aici și probabil că are dreptate. Că negocierile trebuie să înceapă imediat și numaidecât, fie cu dreapta, fie cu stânga, fie cu centrul, cu mansarda sau demisolul. Dacă nu se încheia emisiunea, e posibil ca Valentin Moldovan să fi anunțat cât costă votul, în ce bancnote mici să se plătească, dar curat, onorabil, fără alte obligații și abdicări de la principiile morale ale Seniorului Corneliu Coposu.

În această lumină, anunțul făcut de președintele Mihok de la PNȚCD Timișoara, cum că biroul de conducere al PNȚCD Timiș e dizolvat pe motiv că mai mult de jumătate dintre membri și-au dat demisia, părea o știre al naibii de reconfortantă. PNȚCD a supraviețuit la avarie în ultimii ani doar prin Gheorghe Ciuhandu și filiala Timiș. Dar nu în tihnă și reconstrucție, ci numai în scandaluri și compromisuri dureroase. Disputele din justiție și acapararea puterii centrale de un traseist au făcut ca acest partid cu care și eu am votat mai bine de un deceniu să nu mai fie frecventabil și să semene tot mai mult cu troaca UNPR. Eu aș merge chiar mai departe decât încearcă Ciprian Mihok. Decât să te degradezi într-un asemenea hal și să tragi după tine în mocirlă un asemenea partid istoric, nu mai bine pune cineva lacătul cât nu e prea târziu?