Sfantul Ilie Tesviteanul, cel care aduce ploaia

Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, a cărui ridicare la cer este sărbătorită pe 20 iulie, este una dintre cele mai interesante şi complexe figuri de sfinţi. A trăit în secolul al IX-lea înainte de Hristos, pe vremea împăratului Ahab, pe care l-a mustrat pentru necredința sa și l-a amenințat că va fi pedepsit.

După vizita la împărat s-a făcut secetă mare, încât nicio picătură de ploaie n-a căzut pe pământ timp de trei ani și jumătate. A urmat nerodirea pământului și foamete. Ahab l-a amenințat pe Ilie cu moartea, astfel că acesta a fost nevoit să stea ascuns până a trecut seceta. În perioada sa pământeană Ilie a săvârșit pacate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispășit în moduri diferite. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinților și l-a urcat la cer, într-o trăsură cu roți de foc, trasă de cai albi înaripați. Pe cer, Sfântul Ilie aleargă printre nori, tună, fulgeră și trăsnește. Speriați, dracii se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în corpul unor animale. Sânt-Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torențiale și incendii, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și cand să bată grindina.

Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, data când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. În vechime, se obișnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităților sătești de pe ambii versanți ai Carpaților, se organizau târguri de Sânt-Ilie, iarmaroace și bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre.

În dimineața de Sf. Ilie se culegeau plante de leac, în special busuioc, care erau puse la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece. Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina. În această zi, merele se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai așa ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. La sate, apicultorii recoltau mierea de albine. Operațiunea se făcea numai de către bărbați curați îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele și vecinii, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu țuică îndulcită cu miere. Se crede că, dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. În această zi nu se lucrează de teama pagubelor.

Potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, peste 127.000 de români își sărbătoresc onomastica în 20 iulie. Dintre aceștia, 111.685 sunt bărbaţi. Majoritatea românilor care îşi sărbătoresc onomastica, adică 105.819, se numesc Ilie, 3.304 – Iliuţă, iar 2.187 – Lică. Alte 275 de persoane se numesc Eliade, 84 – Ilieş, 15 – Iliuş, iar una – Iliev. Dintre femeile care îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Ilie, 14.750 se numesc Ilinca, 839 – Eliana, iar 96 – Ilia. Sfântul Ilie este protectorul aviatorilor.