Vino, Lae, sa ne vezi cum fentam la spatii verzi!

Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se îndeplinească, i-a spus un spiriduș primarului Nicolae Robu când acesta a cerut societății municipale Horticultura contracte mai mici pentru întreținerea parcurilor din Timișoara. În sine, năzuința oricărui cetățean, edil sau persoană fizică, de a beneficia de un serviciu la un preț cât mai mic nu este deloc deplasată, dar în cazul muncii cu statul povestea poate lua forme ale naibii de păguboase pentru banul public. Cum naiba? De ce să fie păgubos ce vrea Nicolae Robu, adică prețuri mai mici pentru întreținerea spațiilor verzi din oraș? Cel puțin la fel de mici precum cele solicitate de firmele private cu care primăria a lucrat în ultimul an. Exemplific cu un parc mic din spatele stadionului CFR. Se numește Sfântul Nicolae și face parte din zonele cu vegetație abundentă și arbori crescuți încă de pe vremea lui Gheorghiu-Dej. E numai un banal exemplu, dar fenomenul se petrece și în alte spații verzi din cartierele orașului.

Nu demult, de parcul Sf. Nicolae se ocupa o firma abonată la contracte cu municipalitatea. Patronul acesteia se plângea la un moment dat că nu mai face față cu costurile, nici vorbă de profit. Nu trebuie să-l credem pe cuvânt, dar zilele trecute același lucru l-au spus oficialii societății municipale Horticultura SA. Și aceștia se plângeau că actualele prețuri practicate pe piață sunt de dumping și că un lucru de calitate nu se poate face cu banii ăștia. Primul impuls era să-i trimit dracului pe toți șmecherii ăștia care consumă ban public și să-l felicit pe primar că-i forțează să lucreze pe prețuri mai mici. OK, dar realitatea din multe parcuri timișorene ar trebui să ne pună pe gânduri. Continui cu exemplul parcului Sf Nicolae. O altă firmă a preluat contractul pe încredințare directă, acceptând banii aceia mulți-puțini veniți de la primărie, că nu-i durea pixul. Efectul se vede de la o poștă. Frunze nestrânse, gazon netuns, gard viu netăiat, buruiana a invadat rondourile cu trandafiri, un aspect de parc neîngrijit.

Pe vremea primarului Ciuhandu, presa semnala bugetele mari alocate de municipalitate pentru spații verzi, ba chiar cazuri absurde de investiții cu puieți de arbori cât pentru două orașe, cumpărați la preț de trufanda. Cu siguranță că unii au mâncat o pâine bună din întreținerea parcurilor, dar nu e suficient ca primarul Robu să scadă prețul, dacă nu verifică și ce se face din prețul acela scăzut. Altfel, ne îmbătăm cu apă rece că încredințăm contracte pe bani puțini, dar firma câștigătoare nu face mai nimic pentru acei bani, ceea ce tot șmen se numește, ca și când ai pompa bani în servicii de calitate plătite prea scump.

O altă afacere tangențială celei cu întreținerea spațiilor verzi este cea a WC-urilor ecologice amplasate pe marginea parcurilor. Chestia cu ecologismul chiar nu mă dă pe spate. Nu știu de ce e mai grav ce se întâmplă cu poluarea de la fabrica de anvelope sau prin alte domenii industriale, dar nu e nicio problemă să miroși urina stătută a altora când te odihnești pe-o bancă într-un parc. Firma plătită să administreze aceste closete vine dimineața cu o cisternă, bagă tulumba și spală incinta, dar nu golește și rezervorul, rămânînd vara să te delectezi cu mirosul de urină stătută de-o săptămână. Interesant e ce scrie în contractul acestor firme cu municipalitatea. De câte ori are respectiva firmă obligația să golească rezervorul? Își fac treaba oamenii sau numai încasează banii? Cei de la primărie verifică lucrurile astea sau tocmai asta e chestiunea cu serviciile ieftine?

Căci ne trezim mâine-poimâine că primarul Robu își pune în aplicare amenințarea cu impozitarea suplimentară și scoaterea în afara orașului a poluatorilor. Vă dați seama că te piși pe tine până ajungi să prinzi un WC liber între Utvin și Șag?