Un „abuz” sanatos

Aud tot mai apăsat în ultima vreme că procurorii DNA ar face tocmai în prag de alegeri un oribil abuz prin această campanie „Mani Pulite” în politica românească. Când crede că e prea înțelept, românul trage niște concluzii aprige, considerând că ceva-ceva pute pentru nasul său fin. „Ce, crezi că arestările astea venite exact în campania electorale sunt coincidențe?”. Sau: „De ce nu s-au făcut până acum sau de ce nu după campanie? De ce fix acum?”. Uite de ce? De aia! Genul ăsta de solidarizare nemărturisită cu hoțul e tipică românului. Nu apucă să se bucure că hoții care l-au prăduit ani de zile intră la pârnaie, iar milioane de euro din banul contribuabilului ar putea merge pe viitor spre alte destinații mai utile societății, că omului i se și aprinde o luminiță sub bască.

Nici nu încerc să înțeleg de ce aceste arestări se petrec exact în acest moment. Nu vreau să cred în coincidențe, dar încerc să mă bucur de aceste zile frumoase în prag de iarnă. Hrebenciuc Jr, Hrebenciuc Sr, Aristotel C., „Pinalti”, Cocoș, Sandu G. și, dacă dă Dumnezeu și Parlamentul României, poate mai vedem și ceva foști miniștri după gratii. Nu-mi bat capul precum alții dacă treaba asta e plecată de la Băsescu, că doar nu era marinarul bătut în cap să-și aresteze fratele și apoi șogorul finanțator la partid. Pe de altă parte, trebuie să fii nebun ca procuror să mergi pe o mână moartă cu câteva zile înainte de alegerile care-ți înlătură protectorul. Alții se întreabă dacă paza bună a celor din DNA vine de la Bruxelles, dar și să fie așa, e greu să reziști sub ghearele mafiei naționale, bazându-te pe ajutor de la Uniune sau de la ambasada americană. Unii nu exclud ipoteza că ar fi vorba de o reacție banală de supraviețuire a DNA, prin care procurorii vor să păstreze obiectul de activitate al instituției în fața unui PSD pregătit să pună Justiția pe butuci.

Habar n-am, dar e bine. Hai să acceptăm de dragul scenariilor că este un abuz al magistraților. Dar ce bine vine acest „abuz”, ca o bere rece vara, după un meci de fotbal! La urma urmelor, și berea e dăunătoare sănătății, cum e și abuzul periculos în democrație, dar parcă nu mai stai să te gândești și savurezi momentul. Și știți de ce e așa răcoritor abuzul ăsta? Că îi doare foarte tare pe politicienii care protejează marea corupție, cei mai mulți găzduiți de PSD. De ce să am eu scrupule și să-mi fac inimă rea că DNA ne surprinde prin coincidențe stranii, când e clar că pe politicieni în acest moment îi doare, nu înainte și cu atât mai puțin după? Acum îi doare pe cei de la PSD* că DNA scormonește și arată populației interesate ce fel de partid este când își protejează bandiții prin vot explicit sau lipsă de cvorum.

Dacă ei abuzează de noi după alegeri, uitând de promisiunea că se vor face harnici și cinstiți, de ce să nu „abuzăm” și noi înțelegând înainte de a vota ce fel de oameni sunt? Și cum am putea face asta fără materialul didactic pus la dispoziție de procurorii anticorupție? Partea tristă însă ar putea veni din rezultatul votului, când probabil vom constata că alegătorul majoritar are o admirație morbidă pentru cel care-l fură cu zâmbetul pe buze. Iar dacă poporul vrea să fie furat, poți tu, pesedist, să te pui împotriva voinței poporului?

* Când vorbesc de hoți și de bandiți în politică mă refer la pesediști și arcul lor parlamentar dintr-un motiv care atârnă greu. Nu pentru că hoți n-ar fi fost la PDL sau la PNL pe când aceste partide erau la putere. DNA ne tot arată de ceva vreme că patima asta e transpartinică. Ci pentru că PSD și arcul guvernamental compus din PC, UNPR, UDMR plus minoritățile naționale altele decât cea maghiară apără corupții cu religiozitate, din principiu, indiferent din ce partid provine șmenarul. Dacă i-ar apăra de arestări doar pe ai lor, aș zice că sunt complici punctual cu banditul X sau Y, bun amic, că au un blat scurt cu cutare sau cutare. Dar când tu îi aperi și pe pesediști, dar și pe hoții ălora din opoziție, treaba devine cronică și îmbracă ideologia mafiei ajunsă pe toate palierele la putere. Poate că de aici vine și sloganul: „Președintele care unește”.