Cea de-a patra putoare

Ar fi incorect să vin eu acum să împart jurnaliștii în cei care manipulează și în cei care, pe un cal alb și frumos, promovează tot ce e bun și sănătos în societate. Și fără intenție, tot mai o dai pe lângă. La un meci al lui ACS Poli, de exemplu, poți spune, luat de entuziasm, că în tribune sunt 2.000 de oameni, iar în realitate sunt numai Nicolae Robu și încă 299 de microbiști. Cu gramatica în mână, ca să iasă frumos textul, te apuci să titrezi că „băimărenii sunt cu Iohannis”, deși numai unii băimăreni sunt cu candidatul ACL, nu toți. Aceste exemple de manipulări sunt dintre cele benigne, făcute de ziaristul luat de val. Ce ne facem însă când un ziarist muncește precum minerul Stahanov pentru binele angajatorului, care de multe ori este partidul? Cele mai cunoscute cazuri le întâlnim în redacțiile unor televiziuni private centrale Antena 3, România TV și B1 TV, dar cu un astfel de „har” s-au manifestat presari și-n faza județeană.

Nu am nicio îndoială că unii angajați ai acestor trusturi sunt rușinați de ce se întâmplă la locul lor de muncă, însă alții nici nu mai așteaptă ordinele și se năpustesc singuri la polonicul cu căcat. Aceștia au depășit demult limita care desparte jurnalistul de propagandist, activistul, diversionistul de partid. Uneori însă nici măcar logica nu te mai ajută când manipulezi prin minciună de slabă calitate. Zilele trecute, se știu ei care colegi ziariști de Timișoara, au lansat o „știre bombă”. De fapt, informația de bază nu era că în Timișoara s-au adunat 5.000 de oameni pentru a cere vot liber în diaspora, ci faptul că în fața sediului PDL era parcat un autocar inscipționat „Iohannis”, înmatriculat cu numere de Iași. Atât în plan local, dar și preluată de Antena, „bomba” a circulat acoperind o știre aproape nedifuzată pe ditamai postul de știri.

Așa au aflat telespectatorii de mitingul de la Timișoara, organizat de o asociație studențească. Dar nu pentru că la această adunare s-a exprimat indignarea pentru modul murdar în care PSD decide alegerile, ci pentru că în fața Operei ar fi fost aduși oameni de la Iași cu autocarul de campanie al lui Klaus Iohannis. Dar și că „huligani” înfierbântați au atacat cameramanul România TV, fără ca apoi să mai fie prezentate informațiile care demonstrau mai degrabă că este vorba de o acțiune a unui grup de provocatori în avantajul echipei Ponta. Aici intervine scurt-circuitul rațiunii, dar ce mai contează asta dacă consumatorul primește informația gata gândită de alde Gâdea, ca să nu se istovească prea tare?

Nici beat să fiu n-aș putea susține următoarele teorii: 1. Că un miting organizat de o asociație studențească nu mai este o acțiune civică, doar pentru că în piață ar fi văzuți consilierul cutare liberal sau vreun microbuz pedelist, după colț; 2. Că PNL ar aduce demonstranți din Iași, când în aceeași zi în târgul moldovean se desfășura un miting la care au participat doar câteva sute de persoane; 3. Că PNL și PDL ar fi în stare să adune în Timișoara 5.000 de oameni numai din activul de partid. O astfel de „lucrare” a ACL ar fi eventual posibilă prin aducerea de manifestanți din patru-cinci județe, nu cu un autocar din Iași, ci cu zeci de autobuze, cum s-a întâmplat cu ocazia mitingului lui Iohannis; 4. Că Timișoara nu mai e capabilă de o reacție civică naturală, decât manevrată de niște aparate anemice de partid.

Ducem discuția despre un miting în cel mai neînsemnat ungher al temelor de dezbatere. Am senzația că o mână de oameni ne învață despre ce trebuie să vorbim, nu despre faptul că diaspora este în mod evident obstrucționată la vot, ci dacă timișorenii au sau nu dreptul să iasă în stradă, cu sau fără autocarul de Iași al lui Iohannis. A ajuns o duduie din Dolj, cândva supusa „Tribunului”, să ne certe pe noi timișorenii că ieșim în stradă? Exact în locul unde se murea la revoluție, și pentru ca multe dintre elitele Craiovei să performeze apoi atât de oportunist?

P.S. Dezbaterea televizată de la Realitatea. Klaus Iohannis înconjurat de mai mulți prieteni decât dușmani. Moment culminant: insistă să pună ultima întrebare. Începe bine. „Ați spus că ați votat cu Ion Rațiu…”. Gata, îi rupe capul, mi-am zis. Îmi imaginam că îl arată lumii pe Ponta mincinosul, naturalul, amintindu-i că la 20 mai 1990 pesedistul nu avea încă 18 ani ca să voteze legal. Dar, nu, Iohannis îi ridică mingea la fileu lui Ponta, cu curiozitatea dacă-l va vota în turul doi și pe el, candidatul ACL. Din ceva ce trebuia să-i fie fatal lui Ponta a rezultat un KO pentru liberal. Acum sigur va rămâne în conștiința populară lângă bancurile cu ardeleni.