După Ciuhandu si Putin, Bogdan Herzog si-a gasit un nou idol: Muammar al-Gaddafi

Consilierul local independent (plecat pe ordonanța traseiștilor din PNȚCD) Bogdan Herzog, arhicunoscut pentru admirația sa necondiționată față de Vladimir Putin, și-a găsit un nou subiect de idolatrie: fostul dictator libian Muammar al-Gaddafi. Ajuns în CL grației relației bune cu fostul primar Gheorghe Ciuhandu, dar mai ales cu fiul acestuia, Herzog a fost la un pas să ajungă în vara anului trecut, cu sprijinul PSD, viceprimar al Timișoarei.

Am scăpat de această imensă rușine, doar după ce în plenul CLT au fost citite câteva ode ridicate de Bogdan Herzog „Țarului” de la Kremlin. Cu toate că a fost membru al unui partid democrat, PNȚCD, Herzog nu se oprește doar la fascinația pentru dictatorul de la Moscova. Într-o postare pe Facebook, Herzog se arată un mare fan al unui alt dictator sângeros, Muammar al-Gaddafi, fostul lider libian, mort în 2011, în urma unei revolte populare. Herzog începe, în postarea sa, prin a prezenta un decalog al binefacerilor pe care le-a adus în Libia cel care a inventat sistemul „socialismului islamic”. Astfel, aflăm lucruri extrem de „interesante” despre Gaddafi. De exemplu, că în Libia fiecare cuplu nou căsătorit primea 50.000 de euro. Că dobânda la bancă era 0% (din ce trăiau băncile?), că dacă un libian cumpăra o mașină, guvernul îl subvenționa cu 50%, că oricine dorea să ajungă fermier primea gratuit teren, casă, utilaje agricole, semințe etc. Că Libia, din cea mai săracă țară din lume a ajuns cea mai bogată din Africa, depășind multe alte țări din lume.

În fine, tot felul de lucruri aflate probabil din „Ghidul tânărului comunist”. Ca și în cazul „pacificatorului” Putin, Herzog e convins că Gaddafi a fost victima putredului Occident, care era probabil foarte speriat de prosperitatea și forța Libiei. „Așa cum spuneam, toate aceste beneficii s-au spulberat din 2011, odată cu înlăturarea lui Gaddafi. «Trebuia» să se întâmple acest lucru mai demult… liderul libian era un adevărat luptător împotriva Ocultei Mondiale, iar această structură malefică planetară nu suportă liderii care i se împotrivesc”, arată Herzog. Nimic, în schimb, despre miile de dizidenți uciși de Gaddafi, despre susținerea grupărilor teroriste și finanțarea atacurilor produse de acestea, începând cu cel de la Olimpiada din 1972 de la Munchen. Altfel, așteptăm și alte ode ale lui Herzog privind și alți „eroi” care se opun ori s-au opus „Ocultei Mondiale”. Ca de exemplu: Fidel Castro, Kim Ir-sen și Kim Jong-il, Pol Pot, Saddam Hussein, Idi Amin și – nu în ultimul rând – Nicolae Ceaușescu, bravul luptător împotriva „ocultei și sinistrelor sale agenturi”.

Acest articol este un pamflet și trebuie considerat ca atare.